13 definiții pentru văicări văicăli văicăra (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicărá vb. I] – Din vai.

VĂICĂRÍ, văicăresc, vb. IV. Refl. (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. ◊ Fig. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. ◊ Intranz. (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. ♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare. – Variante: văicărá, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), vb. I, văicălí (POPESCU, B. IV 87) vb. IV.

A SE VĂICĂRÍ mă ~ésc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai

văicărí v. a se văieta: călugărițele se văicărau de focul ce le ajunsese ISP. [Tras din vai printr’un intermediar vaicăr, analog lui vaier].

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂRÁ vb. I v. văicări.

VĂICĂLÍ vb. IV v. văicări.

văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase gîștele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă

văicărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văicărésc, imperf. 3 sg. văicăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văicăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂICĂRÍ vb. v. văita.

VĂICĂRI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge, a se tîngui, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeii, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

văicări, văicăresc v. r. (pop.) 1. a se tângui, a se văita 2. (peior.) a manifesta o falsă disperare

Intrare: văicări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicări
  • văicărire
  • văicărit
  • văicăritu‑
  • văicărind
  • văicărindu‑
singular plural
  • văicărește
  • văicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicăresc
(să)
  • văicăresc
  • văicăream
  • văicării
  • văicărisem
a II-a (tu)
  • văicărești
(să)
  • văicărești
  • văicăreai
  • văicăriși
  • văicăriseși
a III-a (el, ea)
  • văicărește
(să)
  • văicărească
  • văicărea
  • văicări
  • văicărise
plural I (noi)
  • văicărim
(să)
  • văicărim
  • văicăream
  • văicărirăm
  • văicăriserăm
  • văicărisem
a II-a (voi)
  • văicăriți
(să)
  • văicăriți
  • văicăreați
  • văicărirăți
  • văicăriserăți
  • văicăriseți
a III-a (ei, ele)
  • văicăresc
(să)
  • văicărească
  • văicăreau
  • văicări
  • văicăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăli
  • văicălire
  • văicălit
  • văicălitu‑
  • văicălind
  • văicălindu‑
singular plural
  • văicălește
  • văicăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicălesc
(să)
  • văicălesc
  • văicăleam
  • văicălii
  • văicălisem
a II-a (tu)
  • văicălești
(să)
  • văicălești
  • văicăleai
  • văicăliși
  • văicăliseși
a III-a (el, ea)
  • văicălește
(să)
  • văicălească
  • văicălea
  • văicăli
  • văicălise
plural I (noi)
  • văicălim
(să)
  • văicălim
  • văicăleam
  • văicălirăm
  • văicăliserăm
  • văicălisem
a II-a (voi)
  • văicăliți
(să)
  • văicăliți
  • văicăleați
  • văicălirăți
  • văicăliserăți
  • văicăliseți
a III-a (ei, ele)
  • văicălesc
(să)
  • văicălească
  • văicăleau
  • văicăli
  • văicăliseră
văicăra1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăra
  • văicărare
  • văicărat
  • văicăratu‑
  • văicărând
  • văicărându‑
singular plural
  • vaicără
  • văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaicăr
(să)
  • vaicăr
  • văicăram
  • văicărai
  • văicărasem
a II-a (tu)
  • vaicări
(să)
  • vaicări
  • văicărai
  • văicărași
  • văicăraseși
a III-a (el, ea)
  • vaicără
(să)
  • vaicăre
  • văicăra
  • văicără
  • văicărase
plural I (noi)
  • văicărăm
(să)
  • văicărăm
  • văicăram
  • văicărarăm
  • văicăraserăm
  • văicărasem
a II-a (voi)
  • văicărați
(să)
  • văicărați
  • văicărați
  • văicărarăți
  • văicăraserăți
  • văicăraseți
a III-a (ei, ele)
  • vaicără
(să)
  • vaicăre
  • văicărau
  • văicăra
  • văicăraseră
văicăra2 (1 -ez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăra
  • văicărare
  • văicărat
  • văicăratu‑
  • văicărând
  • văicărându‑
singular plural
  • văicărea
  • văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicărez
(să)
  • văicărez
  • văicăram
  • văicărai
  • văicărasem
a II-a (tu)
  • văicărezi
(să)
  • văicărezi
  • văicărai
  • văicărași
  • văicăraseși
a III-a (el, ea)
  • văicărea
(să)
  • văicăreze
  • văicăra
  • văicără
  • văicărase
plural I (noi)
  • văicărăm
(să)
  • văicărăm
  • văicăram
  • văicărarăm
  • văicăraserăm
  • văicărasem
a II-a (voi)
  • văicărați
(să)
  • văicărați
  • văicărați
  • văicărarăți
  • văicăraserăți
  • văicăraseți
a III-a (ei, ele)
  • văicărea
(să)
  • văicăreze
  • văicărau
  • văicăra
  • văicăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văicări văicăli văicăra (2)

  • 1. familiar A se tângui, a se văita, a se căina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108.
      surse: DLRLC
    • Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185.
      surse: DLRLC
    • Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ A manifesta o falsă desperare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vai
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX