21 de definiții pentru văicări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂICĂRI, văicăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicăra vb. I] – Din vai.

văicări [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 254/37 / V: ~ra (Pzi: ~rez, vaicăr), (reg) ~căli, ~cura / Pzi: ~resc / E: vai1] 1 vr (Pfm; șdp) A scoate strigăte (prelungi), gemete (ca expresie exagerată a unei dureri, a unei suferințe etc.). 2 vr (Pfm; șdp) A-și exprima prin cuvinte, în mod insistent (și nejustificat), durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: a se căina (1), a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui. 3 vr (Fam; dep) A manifesta o falsă desperare. 4 vt (Reg) A boci (7) un mort Si: a jeli. 5 vt (Îvp) A compătimi pe cineva.

văicări vb. IV. refl. (fam., mai ales deprec.) A scoate strigăte (prelungi), gemete (din cauza unei dureri, a unei suferințe etc.); a se tîngui, a se văita, a se căina. ◊ Fig. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau (CR.). ♦ (peior.) A manifesta o falsă disperare. Începu să se văicărască, crezînd că poate-l înduplecă.(tr.) A compătimi, a deplînge. • prez. ind. -esc. și văicăra vb. I. /de la vai.

VĂICĂRI, văicăresc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se tângui, a se văita, a se căina. ♦ (Peior.) A manifesta o falsă desperare. [Var.: (reg.) văicăra vb. I] – Din vai.

VĂICĂRI, văicăresc, vb. IV. Refl. (Și în forma văicăra) A se jeli, a se plînge (cu voce tare); a se tîngui, a se văita, a se lamenta. Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. ◊ Fig. Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. ◊ Intranz. (Rar) Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. ♦ (Peiorativ) A manifesta o falsă desperare. – Variante: văicăra, văicărez și văicăr (SEVASTOS, C. 158), vb. I, văicăli (POPESCU, B. IV 87) vb. IV.

A SE VĂICĂRI mă ~esc intranz. A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a scoate vaiete; a se tângui; a se văita; a se lamenta. /Din vai

văicărí v. a se văieta: călugărițele se văicărau de focul ce le ajunsese ISP. [Tras din vai printr’un intermediar vaicăr, analog lui vaier].

VĂICĂRA vb. I v. văicări.

văĭcărésc (mă) v. refl. (d. vaĭ; bg. vaĭkam). Iron. Mă vait plicticos și ridicul: Jidanu se văĭcărea că-ĭ zburase gîștele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văicări (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă văicăresc, 3 sg. se văicărește, imperf. 1 sg. mă văicăream; conj. prez. 1 sg. să mă văicăresc, 3 să se văicărească; imper. 2 sg. afirm. văicărește-te; ger. văicărindu-mă

văicări (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicărește, imperf. 3 sg. se văicărea; conj. prez. 3 să se văicărească

văicări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văicăresc, imperf. 3 sg. văicărea; conj. prez. 3 sg. și pl. văicărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂICĂRI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plînge, a se tîngui, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeii, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

văicări, văicăresc v. r. (pop.) 1. a se tângui, a se văita 2. (peior.) a manifesta o falsă disperare

Intrare: văicări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicări
  • văicărire
  • văicărit
  • văicăritu‑
  • văicărind
  • văicărindu‑
singular plural
  • văicărește
  • văicăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicăresc
(să)
  • văicăresc
  • văicăream
  • văicării
  • văicărisem
a II-a (tu)
  • văicărești
(să)
  • văicărești
  • văicăreai
  • văicăriși
  • văicăriseși
a III-a (el, ea)
  • văicărește
(să)
  • văicărească
  • văicărea
  • văicări
  • văicărise
plural I (noi)
  • văicărim
(să)
  • văicărim
  • văicăream
  • văicărirăm
  • văicăriserăm
  • văicărisem
a II-a (voi)
  • văicăriți
(să)
  • văicăriți
  • văicăreați
  • văicărirăți
  • văicăriserăți
  • văicăriseți
a III-a (ei, ele)
  • văicăresc
(să)
  • văicărească
  • văicăreau
  • văicări
  • văicăriseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăli
  • văicălire
  • văicălit
  • văicălitu‑
  • văicălind
  • văicălindu‑
singular plural
  • văicălește
  • văicăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicălesc
(să)
  • văicălesc
  • văicăleam
  • văicălii
  • văicălisem
a II-a (tu)
  • văicălești
(să)
  • văicălești
  • văicăleai
  • văicăliși
  • văicăliseși
a III-a (el, ea)
  • văicălește
(să)
  • văicălească
  • văicălea
  • văicăli
  • văicălise
plural I (noi)
  • văicălim
(să)
  • văicălim
  • văicăleam
  • văicălirăm
  • văicăliserăm
  • văicălisem
a II-a (voi)
  • văicăliți
(să)
  • văicăliți
  • văicăleați
  • văicălirăți
  • văicăliserăți
  • văicăliseți
a III-a (ei, ele)
  • văicălesc
(să)
  • văicălească
  • văicăleau
  • văicăli
  • văicăliseră
văicura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văicăra1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăra
  • văicărare
  • văicărat
  • văicăratu‑
  • văicărând
  • văicărându‑
singular plural
  • vaicără
  • văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaicăr
(să)
  • vaicăr
  • văicăram
  • văicărai
  • văicărasem
a II-a (tu)
  • vaicări
(să)
  • vaicări
  • văicărai
  • văicărași
  • văicăraseși
a III-a (el, ea)
  • vaicără
(să)
  • vaicăre
  • văicăra
  • văicără
  • văicărase
plural I (noi)
  • văicărăm
(să)
  • văicărăm
  • văicăram
  • văicărarăm
  • văicăraserăm
  • văicărasem
a II-a (voi)
  • văicărați
(să)
  • văicărați
  • văicărați
  • văicărarăți
  • văicăraserăți
  • văicăraseți
a III-a (ei, ele)
  • vaicără
(să)
  • vaicăre
  • văicărau
  • văicăra
  • văicăraseră
văicăra2 (1 -ez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văicăra
  • văicărare
  • văicărat
  • văicăratu‑
  • văicărând
  • văicărându‑
singular plural
  • văicărea
  • văicărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văicărez
(să)
  • văicărez
  • văicăram
  • văicărai
  • văicărasem
a II-a (tu)
  • văicărezi
(să)
  • văicărezi
  • văicărai
  • văicărași
  • văicăraseși
a III-a (el, ea)
  • văicărea
(să)
  • văicăreze
  • văicăra
  • văicără
  • văicărase
plural I (noi)
  • văicărăm
(să)
  • văicărăm
  • văicăram
  • văicărarăm
  • văicăraserăm
  • văicărasem
a II-a (voi)
  • văicărați
(să)
  • văicărați
  • văicărați
  • văicărarăți
  • văicăraserăți
  • văicăraseți
a III-a (ei, ele)
  • văicărea
(să)
  • văicăreze
  • văicărau
  • văicăra
  • văicăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văicări, văicărescverb

  • 1. familiar A se tângui, a se văita, a se căina. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Birjarul mă căuta pe sub trăsură și se văicărea. GALACTION, O. I 108. DLRLC
    • format_quote Ar fi plîns, s-ar fi văicărit, să adune mahalaua la poartă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 185. DLRLC
    • format_quote Începe a se văicăra și a zice: – Vai de mine, moșnege! da ce foc mi-ai adus la casă? CREANGĂ, P. 84. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, Vreascurile țiuiau. CREANGĂ, P. 240. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Atunci turcii-nțelegeau, Rău prin casă văicărau. TEODORESCU, P. P. 561. DLRLC
    • 1.1. peiorativ A manifesta o falsă desperare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vai DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.