12 definiții pentru văicăreală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.

văicărea sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: văicări + -eală] (Pfm; șdp) 1 Emitere de sunete (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: (pfm; dep) tânguială, văicărit (1) văicăritură (1), (fam; rar) văicărare (1). 2 Exprimare, în mod insistent, prin cuvinte, a unei dureri, a unei suferințe, a unei nemulțumiri etc. Si: lamentare, (pfm; dep) văicărit (2) văicăritură (2), (fam; rar) văicărare (2).

văicărea s.f. (fam., mai ales deprec.) Faptul de a se văicări; emitere de strigăte (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferințe etc.); (fam., deprec.) văicărit. ♦ Concr. Zgomot făcut de cel care se văicărește; tînguire, lamentare, plînset. • pl. -eli. /văicări + -eală.

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. Acțiunea de a se văicări și rezultatul ei; tînguire, lamentare. Un val de văicăreală și o poveste întreagă porniră deodată. GALACTION, O. I 82. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. REBREANU, R. II 104. N-o să mai pot suporta văicărelile celor tinere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 32.

VĂICĂREÁLĂ ~éli f. Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. /a se văicări + suf. ~eală

văĭcăreálă f., pl. elĭ. Iron. Vaĭet plicticos și ridicul.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văicărea (fam.) s. f., g.-d. art. văicărelii; pl. văicăreli

văicărea (fam.) s. f., g.-d. art. văicărelii; pl. văicăreli

văicăreálă s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂICĂREÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.

văicărea s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

văicăreală, văicăreli s. f. (pop.) tânguire, lamentare

Intrare: văicăreală
văicăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văicărea
  • văicăreala
plural
  • văicăreli
  • văicărelile
genitiv-dativ singular
  • văicăreli
  • văicărelii
plural
  • văicăreli
  • văicărelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văicărea, văicărelisubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Un val de văicăreală și o poveste întreagă porniră deodată. GALACTION, O. I 82. DLRLC
    • format_quote De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. REBREANU, R. II 104. DLRLC
    • format_quote N-o să mai pot suporta văicărelile celor tinere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 32. DLRLC
etimologie:
  • Văicări + sufix -eală. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.