9 definitions for văicăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește; tânguire, lamentare, plânset. – Văicări + suf. -eală.

VĂICĂREÁLĂ, văicăreli, s. f. Acțiunea de a se văicări și rezultatul ei; tînguire, lamentare. Un val de văicăreală și o poveste întreagă porniră deodată. GALACTION, O. I 82. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. REBREANU, R. II 104. N-o să mai pot suporta văicărelile celor tinere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 32.

VĂICĂREÁLĂ ~éli f. Sunet plin de jale; văitătură; tânguială. /a se văicări + suf. ~eală

văĭcăreálă f., pl. elĭ. Iron. Vaĭet plicticos și ridicul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văicăreálă (fam.) s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli

văicăreálă s. f., g.-d. art. văicărélii; pl. văicăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂICĂREÁLĂ s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.

văicărea s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

văicăreală, văicăreli s. f. (pop.) tânguire, lamentare

Entry: văicăreală
văicăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • văicărea
  • văicăreala
plural
  • văicăreli
  • văicărelile
genitive-dative singular
  • văicăreli
  • văicărelii
plural
  • văicăreli
  • văicărelilor
vocative singular
plural

văicăreală

  • 1. popular familiar Faptul de a se văicări; zgomot făcut de cel care se văicărește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lamentare plânset tânguire văitătură 3 examples
    exemple
    • Un val de văicăreală și o poveste întreagă porniră deodată. GALACTION, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. REBREANU, R. II 104.
      surse: DLRLC
    • N-o să mai pot suporta văicărelile celor tinere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 32.
      surse: DLRLC

etymology:

  • Văicări + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX