văicăreală sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: văicări + -eală] (Pfm; șdp) 1 Emitere de sunete (prelungi), de gemete (ca urmare a unei dureri, a unei suferințe etc.) Si: (pfm; dep) tânguială, văicărit (1) văicăritură (1), (fam; rar) văicărare (1). 2 Exprimare, în mod insistent, prin cuvinte, a unei dureri, a unei suferințe, a unei nemulțumiri etc. Si: lamentare, (pfm; dep) văicărit (2) văicăritură (2), (fam; rar) văicărare (2).