VĂDRĂRÍT s. n. (în sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – Vadră + suf. -ărit.

vădrărit sn [At: NECULCE, LET. II, 314/6 / Pl: ? / E: vadră + -ărit] 1 (Înv) Impozit care se percepea în sec. VIII (în Moldova) de la producători, pentru fiecare vadră (7) de vin Si: vedrit. 2 (Înv) Încasare a vădrăritului (1).

vădrărit s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare care se plătea de către producători pentru fiecare vadră de vin. ♦ Încasare a acestei dări. • /vadră + -ărit.

VĂDRĂRÍT s. n. (În sec. XVIII, în Moldova) Dare care se plătea pentru fiecare vadră de vin. – Vadră + suf. -ărit.

VĂDRĂRIT s. n. (Învechit) Dare, impozit care se plătea, pe vremuri, pentru fiecare vadră de vin.

VĂDRĂRÍT n. (mai ales în Moldova medievală) Dijmă care se plătea pentru fiecare vadră de vin. /vadră + suf. ~ărit

VĂDRĂRIT s.n. (Mold.) 1. Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. Într-acea toamnă fiind vădrăritul cîte patru bani de vadră, au rădicat Nicolai-Vodă doi bani, și au rămas să dea numai clte doi bani. AXINTE URICARIUL. Scos-au desătina, si goștina, și vădrăritul. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. 2. Încasare a acestui impozit. Au trimis pe Enache-Aga ... cu mulți slujitori, făcînd veste că merge în gios la vădrărit. NECULCE. Etimologie: vadră + suf. -ărit. Vezi și vedrit. Cf. v e d r i t.

vădrărit n. od. dare pe vedrele de vin.

vădrărít și vedrít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir pe cantitatea de vedre de vin (cominărit, vinăricĭ). V. rusumat.

vădrărit (desp. vă-dră-) s. n.

vădrărit (vă-dră-) s. n.

vădrărít s. n. (sil. -dră-)

VĂDRĂRÍT s. (IST.) (înv.) vedrit. (~ul era un impozit plătit pe vadra de vin.)

VĂDRĂRIT s. (IST.) (înv.) vedrit. (~ era un impozit plătit pe vadra de vin.)