VĂDRĂRIT s.n. (Mold.) 1. Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. Într-acea toamnă fiind vădrăritul cîte patru bani de vadră, au rădicat Nicolai-Vodă doi bani, și au rămas să dea numai clte doi bani. AXINTE URICARIUL. Scos-au desătina, si goștina, și vădrăritul. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE. 2. Încasare a acestui impozit. Au trimis pe Enache-Aga ... cu mulți slujitori, făcînd veste că merge în gios la vădrărit. NECULCE. Etimologie: vadră + suf. -ărit. Vezi și vedrit. Cf. v e d r i t.