vedrit sn [At: N. COSTIN, LET. II, 59/12 / Pl: ? / E: vadră + -it] Vădrărit (1).

vedrít, V. vădrărit.

vădrărit sn [At: NECULCE, LET. II, 314/6 / Pl: ? / E: vadră + -ărit] 1 (Înv) Impozit care se percepea în sec. VIII (în Moldova) de la producători, pentru fiecare vadră (7) de vin Si: vedrit. 2 (Înv) Încasare a vădrăritului (1).

vădrărit s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare care se plătea de către producători pentru fiecare vadră de vin. ♦ Încasare a acestei dări. • /vadră + -ărit.

vădrărít și vedrít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir pe cantitatea de vedre de vin (cominărit, vinăricĭ). V. rusumat.

VEDRIT s. v. vădrărit.

vedrit s. v. VĂDRĂRIT.

VEDRIT s.n. (Mold.) Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. S-au izvodit si vedritul pe vin în toată iara unde sînt vii, de au dat toți cîte 2 bani de vadră. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: vadră + suf. -it. Vezi și vădrărit. Cf. v ă d r ă r i t (1).