2 intrări

18 definiții

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea odinioară în Principatele romîne pentru fiecare cap de vită. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.

VĂCĂRÍT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare percepută pe cap de vită.)

VĂCĂRÍT n. (mai ales în Moldova medievală) Dare pentru vite (plătită în bani). /vacă + suf. ~ărit

văcărit n. dare pe vitele cornute (dela 10 parale până la 66 de fiecare vită): birul cel mai greu, scornit în 1579 de Iancu Vodă Sasul, Domnul Moldovei, fu desființat de Const. Vodă Racoviță în 1763.

văcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir în banĭ pe vacĭ, boĭ și caĭ (orĭ din zece vite una). Era biru cel maĭ greŭ, scornit în 1579 de Ĭancu Sasu, domnu Moldoveĭ.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. A păzi vacile, a face meseria de văcar.

văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă

văcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văcăreáscă

A VĂCĂRÍ ~ésc intranz. A fi văcar. /Din văcar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VĂCĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare percepută pe cap de vită.)

văcărí, văcăresc, vb. tranz. – (reg.; înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco, 1990: 251). – Et. nec.

văcărí, vb. tranz. – (înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco 1990: 251). – Et. nec.

Intrare: văcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) văcări văcărire văcărit văcărind singular plural
văcărește văcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) văcăresc (să) văcăresc văcăream văcării văcărisem
a II-a (tu) văcărești (să) văcărești văcăreai văcăriși văcăriseși
a III-a (el, ea) văcărește (să) văcărească văcărea văcări văcărise
plural I (noi) văcărim (să) văcărim văcăream văcărirăm văcăriserăm, văcărisem*
a II-a (voi) văcăriți (să) văcăriți văcăreați văcărirăți văcăriserăți, văcăriseți*
a III-a (ei, ele) văcăresc (să) văcărească văcăreau văcări văcăriseră
Intrare: văcărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular văcărit văcăritul
plural
genitiv-dativ singular văcărit văcăritului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

văcărit

  • 1. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ajutorință un exemplu
    exemple
    • Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vacă + sufix -ărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

văcări

  • 1. popular A duce la păscut și a păzi vacile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • văcar
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX