2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea odinioară în Principatele romîne pentru fiecare cap de vită. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.

VĂCĂRÍT n. (mai ales în Moldova medievală) Dare pentru vite (plătită în bani). /vacă + suf. ~ărit

văcărit n. dare pe vitele cornute (dela 10 parale până la 66 de fiecare vită): birul cel mai greu, scornit în 1579 de Iancu Vodă Sasul, Domnul Moldovei, fu desființat de Const. Vodă Racoviță în 1763.

văcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir în banĭ pe vacĭ, boĭ și caĭ (orĭ din zece vite una). Era biru cel maĭ greŭ, scornit în 1579 de Ĭancu Sasu, domnu Moldoveĭ.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. A păzi vacile, a face meseria de văcar.

A VĂCĂRÍ ~ésc intranz. A fi văcar. /Din văcar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă

văcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văcăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VĂCĂRÍT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare percepută pe cap de vită.)

VĂCĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare percepută pe cap de vită.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

văcărí, văcăresc, vb. tranz. – (reg.; înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco, 1990: 251). – Et. nec.

văcărí, vb. tranz. – (înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco 1990: 251). – Et. nec.

Intrare: văcărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcărit
  • văcăritul
  • văcăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văcărit
  • văcăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văcări
  • văcărire
  • văcărit
  • văcăritu‑
  • văcărind
  • văcărindu‑
singular plural
  • văcărește
  • văcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văcăresc
(să)
  • văcăresc
  • văcăream
  • văcării
  • văcărisem
a II-a (tu)
  • văcărești
(să)
  • văcărești
  • văcăreai
  • văcăriși
  • văcăriseși
a III-a (el, ea)
  • văcărește
(să)
  • văcărească
  • văcărea
  • văcări
  • văcărise
plural I (noi)
  • văcărim
(să)
  • văcărim
  • văcăream
  • văcărirăm
  • văcăriserăm
  • văcărisem
a II-a (voi)
  • văcăriți
(să)
  • văcăriți
  • văcăreați
  • văcărirăți
  • văcăriserăți
  • văcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • văcăresc
(să)
  • văcărească
  • văcăreau
  • văcări
  • văcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văcărit

  • 1. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ajutorință un exemplu
    exemple
    • Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vacă + sufix -ărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

văcări

  • 1. popular A duce la păscut și a păzi vacile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • văcar
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX