2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

văcărit2 sns [At: RESMERIȚĂ, D. / E: văcări] (Rar) Văcărie2.

văcărit1 sn [At: IST. Ț. R. 129 / V: (îvr) ~ret / Pl: ~uri / E: vacă + -ărit] (În Evul Mediu) 1 Impozit care se percepea pe vitele mari (și pe cai). 2 Taxă care se plătea pentru pășunatul vitelor mari.

văcărit s.n (în Ev. Med., în Țara Rom.) Dare în bani percepută de domnie pentru vitele mari (și pe cai). ♦ Taxă care se plătea pentru pășunatul vitelor mari. • pl. -uri. /vacă + -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea odinioară în Principatele romîne pentru fiecare cap de vită. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.

VĂCĂRÍT n. (mai ales în Moldova medievală) Dare pentru vite (plătită în bani). /vacă + suf. ~ărit

VĂCĂRIT s.n. (Mold., ȚR) Impozit care se plătea în trecut pe vite mari și pe cai. A: Pînă și văcărit l-au făcut de au scos în țară. PSEUDO-MUSTE. Au scos văcăret întăieș dată un tult de vită și doi orți de cal. NECULCE; cf.. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Au scos văcăritul de cîtă clte doi orți. IST. ȚR. Au scos un bir pă dobitoace și l-au numit văcăritul, să dea de tot dobitocu un ort. R. POPESCU. Variante: văcăret (NECULCE). Etimologie: vacă + suf. -ărit. Cf. c u n i ț ă.

văcărit n. dare pe vitele cornute (dela 10 parale până la 66 de fiecare vită): birul cel mai greu, scornit în 1579 de Iancu Vodă Sasul, Domnul Moldovei, fu desființat de Const. Vodă Racoviță în 1763.

văcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir în banĭ pe vacĭ, boĭ și caĭ (orĭ din zece vite una). Era biru cel maĭ greŭ, scornit în 1579 de Ĭancu Sasu, domnu Moldoveĭ.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

văcări [At: (a. 1760) IORGA, S. D. XII, 72 / Pzi: ~resc / E: văcar] 1 vt (D. oameni) A duce la pășune și a păzi vitele mari în timp ce pasc. 2 vi (Pop) A face munca de văcar (1).

văcări vb. IV. intr. A duce la păscut și a păzi vacile. • prez.ind. -esc. /văcar + -i.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. A păzi vacile, a face meseria de văcar.

A VĂCĂRÍ ~ésc intranz. A fi văcar. /Din văcar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă

văcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văcăreáscă

arată toate definițiile

Intrare: văcărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcărit
  • văcăritul
  • văcăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văcărit
  • văcăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văcări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văcări
  • văcărire
  • văcărit
  • văcăritu‑
  • văcărind
  • văcărindu‑
singular plural
  • văcărește
  • văcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văcăresc
(să)
  • văcăresc
  • văcăream
  • văcării
  • văcărisem
a II-a (tu)
  • văcărești
(să)
  • văcărești
  • văcăreai
  • văcăriși
  • văcăriseși
a III-a (el, ea)
  • văcărește
(să)
  • văcărească
  • văcărea
  • văcări
  • văcărise
plural I (noi)
  • văcărim
(să)
  • văcărim
  • văcăream
  • văcărirăm
  • văcăriserăm
  • văcărisem
a II-a (voi)
  • văcăriți
(să)
  • văcăriți
  • văcăreați
  • văcărirăți
  • văcăriserăți
  • văcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • văcăresc
(să)
  • văcărească
  • văcăreau
  • văcări
  • văcăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

văcărit

  • 1. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ajutorință attach_file un exemplu
    exemple
    • Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vacă + sufix -ărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

văcări

  • 1. popular A duce la păscut și a păzi vacile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • văcar
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX