VĂCĂRIT s.n. (Mold., ȚR) Impozit care se plătea în trecut pe vite mari și pe cai. A: Pînă și văcărit l-au făcut de au scos în țară. PSEUDO-MUSTE. Au scos văcăret întăieș dată un tult de vită și doi orți de cal. NECULCE; cf.. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Au scos văcăritul de cîtă clte doi orți. IST. ȚR. Au scos un bir pă dobitoace și l-au numit văcăritul, să dea de tot dobitocu un ort. R. POPESCU. Variante: văcăret (NECULCE). Etimologie: vacă + suf. -ărit. Cf. c u n i ț ă.