opțiuni
  • info

17 definiții pentru văcărit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂCĂRIT s. n. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

văcărit2 sns [At: RESMERIȚĂ, D. / E: văcări] (Rar) Văcărie2.

văcărit1 sn [At: IST. Ț. R. 129 / V: (îvr) ~ret / Pl: ~uri / E: vacă + -ărit] (În Evul Mediu) 1 Impozit care se percepea pe vitele mari (și pe cai). 2 Taxă care se plătea pentru pășunatul vitelor mari.

văcărit s.n (în Ev. Med., în Țara Rom.) Dare în bani percepută de domnie pentru vitele mari (și pe cai). ♦ Taxă care se plătea pentru pășunatul vitelor mari. • pl. -uri. /vacă + -ărit.

VĂCĂRIT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRIT s. n. Dare care se plătea odinioară în Principatele romîne pentru fiecare cap de vită. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17.

VĂCĂRIT n. (mai ales în Moldova medievală) Dare pentru vite (plătită în bani). /vacă + suf. ~ărit

VĂCĂRIT s.n. (Mold., ȚR) Impozit care se plătea în trecut pe vite mari și pe cai. A: Pînă și văcărit l-au făcut de au scos în țară. PSEUDO-MUSTE. Au scos văcăret întăieș dată un tult de vită și doi orți de cal. NECULCE; cf.. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Au scos văcăritul de cîtă clte doi orți. IST. ȚR. Au scos un bir pă dobitoace și l-au numit văcăritul, să dea de tot dobitocu un ort. R. POPESCU. Variante: văcăret (NECULCE). Etimologie: vacă + suf. -ărit. Cf. c u n i ț ă.

văcărit n. dare pe vitele cornute (dela 10 parale până la 66 de fiecare vită): birul cel mai greu, scornit în 1579 de Iancu Vodă Sasul, Domnul Moldovei, fu desființat de Const. Vodă Racoviță în 1763.

văcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir în banĭ pe vacĭ, boĭ și caĭ (orĭ din zece vite una). Era biru cel maĭ greŭ, scornit în 1579 de Ĭancu Sasu, domnu Moldoveĭ.

văcăret sn vz văcărit1

VĂCĂRET s.n. v. văcărit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

văcărit s. n.

văcărit s. n.

văcărit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VĂCĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare percepută pe cap de vită.)

VĂCĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare percepută pe cap de vită.)

Intrare: văcărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văcărit
  • văcăritul
  • văcăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • văcărit
  • văcăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
văcăret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văcăritsubstantiv neutru

  • 1. Dare care se plătea în Evul Mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: ajutorință
    • format_quote Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
etimologie:
  • Vacă + sufix -ărit. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.