4 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâsla v vz vâsli

VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

VẤSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

VẤSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, sb. vesliti.

vâslă2 sf [At: MANOLESCU, I. 290 / Pl: ~le / E: bg весло] 1 (Reg) Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini care se păstrează pentru iarnă. 2 (Olt) Mănunchi de spice cât poate cuprinde secerătorul cu mâna.

vâslă1 sf [At: MOXA, C. 203 / V: (îrg) vâns~, (reg) vâjlă, vâzlă, vlânsă, (îvr) vârs~ / Pl: ~le / E: vsl весло] 1 Unealtă de lemn (sau de metal) folosită la propulsarea sau la conducerea unei ambarcații, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține cel ce o mânuiește Si: lopată, ramă2, (reg) băbaică, opacină, opăciuie. 2 (Îe) A trage la ~le A trage la rame. 3 (Îvr; îe) A umbla cu ~la A naviga. 4 (Fig; îvr) Guvernare (1). 5 (Reg; îf vâzlă) Cange (1) (de împins luntrea). 6 (Înv; pan) Lopată cu coada lungă folosită la amestecat horbotul. 7 (Reg; pan) Lopată cu coada lungă cu care se introduce aluatul și se scot copturile din cuptor. 8 (Reg; pan; la unele jocuri de copii; îf vâjlă) Lopățică de lemn cu care se lovește mingea. 9 (Reg; pan) Căuș (pentru făină). 10 (Reg; pan; îf vânslă) Fiecare dintre scândurelele fixate la circumferința roții de la moara de apă. 11 (Reg; pan) Unealtă ciobănească nedefinită mai îndeaproape. 12 (Îvr; îf vânslă) Velă (1). 13 (Iht; reg) Zvârlugă (4) (Cobitis aurata balcanica).

vâsli [At: COD. VOR.2 42/8 / V: (îrg) vânsla (Pzi: vânslez, îvr, vânslu) vânsli, ~la (Pzi: ~lez), (reg) vâzla, vâzli, (îvr) vârs~ / Pzi: ~lesc / E: vâslă1 cf bg весля, srb veslati] 1 vi A mânui vâslele1 în apă, pentru a manevra sau a face să înainteze o ambarcație Si: a lopăta, (spt) a canota, a rama, (reg) a săpa, a vâslui. 2 vi (Îvr; fig) A se opune. 3 vt (Îvr) A manevra o corabie folosind vâslele1. 4 vt (Într-o poezie populară) A trece înot. 5 vi (Înv; adesea cu determinări locale) A se deplasa plutind pe apă Si: a naviga, a pluti.

VẤSLĂ2, vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele1 în apă, făcând să înainteze o ambarcație. – Din vâslă1. Cf. bg. veslja, scr. vesliti.

VẤSLĂ1, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu care se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo.

VÎ́SLĂ1, vîsle, s. f. Unealtă de lemn cu care se pune în mișcare și se conduce o ambarcație, avînd o parte mai lată care lovește apa și o coadă lungă de care ține vîslașul; lopată, ramă, băbaică. Stătea nemișcată, cu vîsla în mînă să cîrmuiască barca. DUMITRIU, N. 289. Vîslașul... trăgea din răsputeri la vîsle ca să ajungă. ISPIRESCU, L. 237. Vreme nu pierdea, Cu vîsla vîslea. TEODORESCU, P. P. 650.

VÎ́SLĂ2, vîsle, s. f. (Regional) 1. Coardă de viță de vie cu cîțiva ciorchini lăsați neculeși, care se pot astfel păstra pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice cît poate cuprinde secerătorul cu mîna.

VÎSLÍ, vîslesc, vb. IV. Intranz. A mînui vîslele în apă, făcînd să înainteze o ambarcație. Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57. Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6. ◊ (Subiectul indică ambarcația) Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Rar, cu subiectul «vîslă») Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649. ◊ (Poetic) Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94. ◊ Tranz. (Rar; complementul indică apa în care se plutește) Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292. ◊ Tranz. Fig. (Prin analogie cu mișcarea vîslei) Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245. – Variante: vîslá (ALECSANDRI, P. P. 136) vb. I, vînsli (RETEGANUL, P. III 5), vîrsli (GORJAN, H. IV 98) vb. IV.

VÂSLĂ ~e f. Unealtă de lemn, constând dintr-o coadă lungă cu o terminație plată, folosită pentru a conduce o ambarcație; lopată. [G.-D. vâslei] /<sl. veslo

A VÂSLÍ ~ésc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcație); a lopăta /Din vâslă

văslă f. lopată de mânat o corabie. [Slav. VESLO].

arată toate definițiile

Intrare: vâsla
vâsla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâslă (coardă, snop)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslă
  • vâsla
plural
  • vâsle
  • vâslele
genitiv-dativ singular
  • vâsle
  • vâslei
plural
  • vâsle
  • vâslelor
vocativ singular
plural
Intrare: vâslă (lopată)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâslă
  • vâsla
plural
  • vâsle
  • vâslele
genitiv-dativ singular
  • vâsle
  • vâslei
plural
  • vâsle
  • vâslelor
vocativ singular
plural
Intrare: vâsli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsli
  • vâslire
  • vâslit
  • vâslitu‑
  • vâslind
  • vâslindu‑
singular plural
  • vâslește
  • vâsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslesc
(să)
  • vâslesc
  • vâsleam
  • vâslii
  • vâslisem
a II-a (tu)
  • vâslești
(să)
  • vâslești
  • vâsleai
  • vâsliși
  • vâsliseși
a III-a (el, ea)
  • vâslește
(să)
  • vâslească
  • vâslea
  • vâsli
  • vâslise
plural I (noi)
  • vâslim
(să)
  • vâslim
  • vâsleam
  • vâslirăm
  • vâsliserăm
  • vâslisem
a II-a (voi)
  • vâsliți
(să)
  • vâsliți
  • vâsleați
  • vâslirăți
  • vâsliserăți
  • vâsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslesc
(să)
  • vâslească
  • vâsleau
  • vâsli
  • vâsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânsli
  • vânslire
  • vânslit
  • vânslitu‑
  • vânslind
  • vânslindu‑
singular plural
  • vânslește
  • vânsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânslesc
(să)
  • vânslesc
  • vânsleam
  • vânslii
  • vânslisem
a II-a (tu)
  • vânslești
(să)
  • vânslești
  • vânsleai
  • vânsliși
  • vânsliseși
a III-a (el, ea)
  • vânslește
(să)
  • vânslească
  • vânslea
  • vânsli
  • vânslise
plural I (noi)
  • vânslim
(să)
  • vânslim
  • vânsleam
  • vânslirăm
  • vânsliserăm
  • vânslisem
a II-a (voi)
  • vânsliți
(să)
  • vânsliți
  • vânsleați
  • vânslirăți
  • vânsliserăți
  • vânsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânslesc
(să)
  • vânslească
  • vânsleau
  • vânsli
  • vânsliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsli
  • vârslire
  • vârslit
  • vârslitu‑
  • vârslind
  • vârslindu‑
singular plural
  • vârslește
  • vârsliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârslesc
(să)
  • vârslesc
  • vârsleam
  • vârslii
  • vârslisem
a II-a (tu)
  • vârslești
(să)
  • vârslești
  • vârsleai
  • vârsliși
  • vârsliseși
a III-a (el, ea)
  • vârslește
(să)
  • vârslească
  • vârslea
  • vârsli
  • vârslise
plural I (noi)
  • vârslim
(să)
  • vârslim
  • vârsleam
  • vârslirăm
  • vârsliserăm
  • vârslisem
a II-a (voi)
  • vârsliți
(să)
  • vârsliți
  • vârsleați
  • vârslirăți
  • vârsliserăți
  • vârsliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârslesc
(să)
  • vârslească
  • vârsleau
  • vârsli
  • vârsliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâsla
  • vâslare
  • vâslat
  • vâslatu‑
  • vâslând
  • vâslându‑
singular plural
  • vâslea
  • vâslați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâslez
(să)
  • vâslez
  • vâslam
  • vâslai
  • vâslasem
a II-a (tu)
  • vâslezi
(să)
  • vâslezi
  • vâslai
  • vâslași
  • vâslaseși
a III-a (el, ea)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâsla
  • vâslă
  • vâslase
plural I (noi)
  • vâslăm
(să)
  • vâslăm
  • vâslam
  • vâslarăm
  • vâslaserăm
  • vâslasem
a II-a (voi)
  • vâslați
(să)
  • vâslați
  • vâslați
  • vâslarăți
  • vâslaserăți
  • vâslaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâslea
(să)
  • vâsleze
  • vâslau
  • vâsla
  • vâslaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâslă (coardă, snop)

  • 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mănunchi

etimologie:

vâslă (lopată)

  • 1. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: băbaică lopată ramă diminutive: vâslișoară attach_file 3 exemple
    exemple
    • Stătea nemișcată, cu vîsla în mînă să cîrmuiască barca. DUMITRIU, N. 289.
      surse: DLRLC
    • Vîslașul... trăgea din răsputeri la vîsle ca să ajungă. ISPIRESCU, L. 237.
      surse: DLRLC
    • Vreme nu pierdea, Cu vîsla vîslea. TEODORESCU, P. P. 650.
      surse: DLRLC

etimologie:

vâsli vânsli vârsli vâsla

  • 1. A mânui vâslele (1.) în apă, făcând să înainteze o ambarcațiune.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: lopăta attach_file 7 exemple
    exemple
    • Zaharia cufundă lopata în apă, vîsli și se îndreptă spre moară. SADOVEANU, O. II 57.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos se sui în luntre și vîslind ajunse pînă la scările... palatului. EMINESCU, N. 6.
      surse: DLRLC
    • Se zărea plutind, Cu lopețile vîslind... Un caic mare, bogat. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
    • rar Vîsla că vîslea, Caicul pleca. TEODORESCU, P. P. 649.
      surse: DLRLC
    • poetic Pasărea vîslea mai departe, mărită clipă de clipă, cu aripile albe ușor încovoiate. CAMIL PETRESCU, N. 94.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar Și mai știe să înoate Vîslind Dunărea din coate. ALECSANDRI, P. P. 292.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Sus pe tavan se suia, Unde Tănislav dormea, Vîntul barba că-i vîslea. PĂSCULESCU, I. P. 245.
      surse: DLRLC

etimologie: