VÂSLĂ², vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță-de-vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

vâslă¹ sf [At: MOXA, C. 203 / V: (îrg) vâns~, (reg) vâjlă, vâzlă, vlânsă, (îvr) vârs~ / Pl: ~le / E: vsl весло] 1 Unealtă de lemn (sau de metal) folosită la propulsarea sau la conducerea unei ambarcații, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține cel ce o mânuiește Si: lopată, ramă², (reg) băbaică, opacină, opăciuie. 2 (Îe) A trage la ~le A trage la rame. 3 (Îvr; îe) A umbla cu ~la A naviga. 4 (Fig; îvr) Guvernare (1). 5 (Reg; îf vâzlă) Cange (1) (de împins luntrea). 6 (Înv; pan) Lopată cu coada lungă folosită la amestecat horbotul. 7 (Reg; pan) Lopată cu coada lungă cu care se introduce aluatul și se scot copturile din cuptor. 8 (Reg; pan; la unele jocuri de copii; îf vâjlă) Lopățică de lemn cu care se lovește mingea. 9 (Reg; pan) Căuș (pentru făină). 10 (Reg; pan; îf vânslă) Fiecare dintre scândurelele fixate la circumferința roții de la moara de apă. 11 (Reg; pan) Unealtă ciobănească nedefinită mai îndeaproape. 12 (Îvr; îf vânslă) Velă (1). 13 (Iht; reg) Zvârlugă (4) (Cobitis aurata balcanica).

vâslă² sf [At: MANOLESCU, I. 290 / Pl: ~le / E: bg весло] 1 (Reg) Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini care se păstrează pentru iarnă. 2 (Olt) Mănunchi de spice cât poate cuprinde secerătorul cu mâna.

VÂSLĂ², vâsle, s. f. (Reg.) 1. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice câte poate cuprinde secerătorul cu mâna. – Din bg. sveslo.

vâjlă¹ sf vz vâslă¹

vîslă² s.f. (reg.) 1 Coardă de viță-de-vie cu cîțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. 2 Mănunchi de spice cîte poate cuprinde secerătorul cu mîna. • pl -e. /<bg. весло.

VÎSLĂ², vîsle, s. f. (Regional) 1. Coardă de viță de vie cu cîțiva ciorchini lăsați neculeși, care se pot astfel păstra pentru iarnă. 2. Mănunchi de spice cît poate cuprinde secerătorul cu mîna.

vâslă s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

vâslă s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

vâslă (unealtă, coardă de viță) s. f., g.-d. art. vâslei; pl. vâsle

VÂSLĂ s. v. lopată, mănunchi.

vîslă s. v. LOPATĂ. MĂNUNCHI.

vîslă (-le), s. f. – 1. Pală. – 2. Lopată, ramă. – 3. Șirag de fructe, de struguri. Sl. veslo (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 451; Conev 81), cf. bg., slov. veslo. – Der. vîsli, vb. (a mînui vîslele în apă); vîslaș (var. înv. vîslariu), s. m. (persoană care vîslește), cf. sb. veslar; vîslit, s. n. (lopătat, modalitate sportivă de a vîsli).