2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

VÂRTEJUÍRE, vârtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vârtejui; învolburare. – V. vârtejui.

vârtejuire sf [At: V. ROM. decembrie 1951, 163 / Pl: ~ri / E: vârtejui] (Rar) 1 Învârtejire. 2 Învolburare.

VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

VÂRTEJUÍ, vârtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învârteji. – Vârtej + suf. -ui.

vârtejui vr [At: BUL. FIL. III, 188 / Pzi: ~esc / E: vârtej + -ui] (Rar) 1 A (se) învârti în cerc. 2 A se învolbura.

VÎRTEJUÍ, vîrtejuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se învîrteji.

VÎRTEJUÎRE, vîrtejuiri, s. f. (Rar) Faptul de a se vîrtejui; învolburare. Vîrtehdrea prafului din urmă îi urmărise pînă aiceala fîntîna Greculuicînd vîntul se domoli. V. ROM. decembrie 1951, 163.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri

vârtejuíre s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri

vârtejuí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se vârtejuiéște, imperf. 3 sg. se vârtejuiá; conj. prez. 3 să se vârtejuiáscă

vârtejuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârtejuiésc, imperf. 3 sg. vârtejuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vârtejuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRTEJUÍRE s. v. învârtejire, învolburare, zbatere.

VÂRTEJUÍ vb. v. învârteji, învolbura, zbate.

vîrtejui vb. v. ÎNVÎRTEJI. ÎNVOLBURA. ZBATE.

vîrtejuire s. v. ÎNVÎRTEJIRE. ÎNVOLBURARE. ZBATERE.

Intrare: vârtejuire
vârtejuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârtejuire
  • vârtejuirea
plural
  • vârtejuiri
  • vârtejuirile
genitiv-dativ singular
  • vârtejuiri
  • vârtejuirii
plural
  • vârtejuiri
  • vârtejuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vârtejui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârtejui
  • vârtejuire
  • vârtejuit
  • vârtejuitu‑
  • vârtejuind
  • vârtejuindu‑
singular plural
  • vârtejuiește
  • vârtejuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârtejuiesc
(să)
  • vârtejuiesc
  • vârtejuiam
  • vârtejuii
  • vârtejuisem
a II-a (tu)
  • vârtejuiești
(să)
  • vârtejuiești
  • vârtejuiai
  • vârtejuiși
  • vârtejuiseși
a III-a (el, ea)
  • vârtejuiește
(să)
  • vârtejuiască
  • vârtejuia
  • vârtejui
  • vârtejuise
plural I (noi)
  • vârtejuim
(să)
  • vârtejuim
  • vârtejuiam
  • vârtejuirăm
  • vârtejuiserăm
  • vârtejuisem
a II-a (voi)
  • vârtejuiți
(să)
  • vârtejuiți
  • vârtejuiați
  • vârtejuirăți
  • vârtejuiserăți
  • vârtejuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârtejuiesc
(să)
  • vârtejuiască
  • vârtejuiau
  • vârtejui
  • vârtejuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vârtejuire

etimologie:

  • vezi vârtejui
    surse: DEX '98 DEX '09

vârtejui

etimologie:

  • Vârtej + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09