23 de definiții pentru vârcolac vârcolaci vârcolag vârcolic vârgolag (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak.

VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak.

VÂRCOLÁC ~ci m. 1) (în superstiții) Ființă fantastică, care se crede că ar mânca Luna sau Soarele (în timpul eclipselor). 2) Peștișor de metal, folosit drept nadă la pescuitul cu undița. /<bulg. vârcolac

vârcolac m. pl. 1. oameni-lupi cari, după credința poporului, înghit soarele și luna în timpul eclipselor: vârcolacul se lățește sus pe lună ca un nor AL. vârcolacii serei ce chiar din lună pișcă BOL.; 2. strigoi făcuți din copii cari au murit nebotezați. [Bulg. VRŬKOLAK, vampir (din slav. VRŬKODLAKŬ, lit. lup păros); eclipsele de lună poporul le consideră ca opera vârcolacilor sau a monștrilor umani sub forma animală].

VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac.

VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac.

VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac.

VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac.

VÂRCOLÍC s. m. v. vârcolac.

VÂRCOLÍC s. m. v. vârcolac.

VÂRGOLÁG s. m. v. vârcolac.

VÂRGOLÁG s. m. v. vârcolac.

VÎRCOLÁC, vîrcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă provenită dintr-un copil care a murit nebotezat și care mănîncă luna sau soarele, producînd eclipse. Vede luna Cum o mîncă vîrcolacii. BENIUC, V. 53. Într-o zi vîrcolacii au mîncat... o jumătate din soare. C. PETRESCU, R. DR. 152. Iară luna, toată noaptea, o mănîncă vîrcolacul. EFTIMIU, Î. 72. Rîdea de cei ce cred în «iele», în «stafii», în «vîrcolaci», în «pricolici», în «vrăjitoare» sau în alte nimicuri născocite de cine știe ce minți slabe. BASSARABESCU, S. N. 120. 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița; nălucă. – Variante: vîrcoláci (ALECSANDRI, P. A. 39), vîrcolíc (ALECSANDRI, T. 616), vîrcolág (PAMFILE, CER. 89), vîrgolág (LESNEA, I. 50) s. m.

VÎRCOLÁCI s. m. v. vîrcolac.

VÎRCOLÁG s. m. v. vîrcolac.

VÎRCOLÍC s. m. v. vîrcolac.

VÎRGOLÁG s. m. v. vîrcolac.

vîrcolác m. (bg. vŭrkolak, d. vsl. vlŭkodlakŭ, care vine d. vlŭkŭ, lup). Monstru fabulos (strigoĭ, pricolicĭ ș. a.) care mănîncă soarele și pricinuĭește eclipsă. – Și vîrg- și -acĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vârcolác s. m., pl. vârcoláci

vârcolác s. m., pl. vârcoláci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRCOLÁC s. v. stafie, strigoi.

VÂRCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici.

vîrcolac s. v. STAFIE. STRIGOI.

VÎRCOLAC s. (MITOL. POP.) pricolici.

arată toate definițiile

Intrare: vârcolac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârcolac
  • vârcolacul
  • vârcolacu‑
plural
  • vârcolaci
  • vârcolacii
genitiv-dativ singular
  • vârcolac
  • vârcolacului
plural
  • vârcolaci
  • vârcolacilor
vocativ singular
plural
vârcolaci substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârcolaci
  • vârcolaciul
  • vârcolaciu‑
plural
  • vârcolaci
  • vârcolacii
genitiv-dativ singular
  • vârcolaci
  • vârcolaciului
plural
  • vârcolaci
  • vârcolacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârcolag
  • vârcolagul
  • vârcolagu‑
plural
  • vârcolagi
  • vârcolagii
genitiv-dativ singular
  • vârcolag
  • vârcolagului
plural
  • vârcolagi
  • vârcolagilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârgolag
  • vârgolagul
  • vârgolagu‑
plural
  • vârgolagi
  • vârgolagii
genitiv-dativ singular
  • vârgolag
  • vârgolagului
plural
  • vârgolagi
  • vârgolagilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârcolic
  • vârcolicul
  • vârcolicu‑
plural
  • vârcolici
  • vârcolicii
genitiv-dativ singular
  • vârcolic
  • vârcolicului
plural
  • vârcolici
  • vârcolicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vârcolac vârcolaci vârcolag vârcolic vârgolag

  • 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) pricolici
    surse: DEX '09 NODEX 4 exemple
    exemple
    • Vede luna Cum o mîncă vîrcolacii. BENIUC, V. 53.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi vîrcolacii au mîncat... o jumătate din soare. C. PETRESCU, R. DR. 152.
      surse: DLRLC
    • Iară luna, toată noaptea, o mănîncă vîrcolacul. EFTIMIU, Î. 72.
      surse: DLRLC
    • Rîdea de cei ce cred în «iele», în «stafii», în «vîrcolaci», în «pricolici», în «vrăjitoare» sau în alte nimicuri născocite de cine știe ce minți slabe. BASSARABESCU, S. N. 120.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (În superstiții) Ființă provenită dintr-un copil care a murit nebotezat și care mănâncă luna sau soarele, producând eclipse.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: nălucă

etimologie: