24 de definiții pentru vârcolac vârcolaci vârcolag vârgolag vârcolic (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak.
vârcolac sm [At: MOXA, 369/18 / V: (reg) ~aci, ~rgo~, vor~, (îvr) ~lici, vir~, vricolaț / Pl: ~aci / E: bg върколак cf pricolici, tricolici] 1 (Mtp) Ființă fabuloasă despre care se crede că mănâncă luna și soarele (provocând fazele lunii și eclipsele). 2 (Mtp) Întruchipare într-un vârcolac (1) a unui om care a murit nebotezat sau a unui animal Vz moroi, pricolici, strigoi. 3 (Trs) Broderie realizată cu mașina de cusut. 4 Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița Si: nălucă. 5 (Reg) Vânt puternic cu vârtejuri Si: volbură (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRCOLÁC, vârcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița. [Var.: vârcoláci, vârcolág, vârgolág, vârcolíc s. m.] – Din bg. vârkolak.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂRCOLÁC ~ci m. 1) (în superstiții) Ființă fantastică, care se crede că ar mânca Luna sau Soarele (în timpul eclipselor). 2) Peștișor de metal, folosit drept nadă la pescuitul cu undița. /<bulg. vârcolac
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vârcolac m. pl. 1. oameni-lupi cari, după credința poporului, înghit soarele și luna în timpul eclipselor: vârcolacul se lățește sus pe lună ca un nor AL. vârcolacii serei ce chiar din lună pișcă BOL.; 2. strigoi făcuți din copii cari au murit nebotezați. [Bulg. VRŬKOLAK, vampir (din slav. VRŬKODLAKŬ, lit. lup păros); eclipsele de lună poporul le consideră ca opera vârcolacilor sau a monștrilor umani sub forma animală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRCOLÁCI s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRCOLÁG s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂRCOLÍC s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRCOLÍC s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂRGOLÁG s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂRGOLÁG s. m. v. vârcolac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÎRCOLÁC, vîrcolaci, s. m. I. 1. (În superstiții) Ființă provenită dintr-un copil care a murit nebotezat și care mănîncă luna sau soarele, producînd eclipse. Vede luna Cum o mîncă vîrcolacii. BENIUC, V. 53. Într-o zi vîrcolacii au mîncat... o jumătate din soare. C. PETRESCU, R. DR. 152. Iară luna, toată noaptea, o mănîncă vîrcolacul. EFTIMIU, Î. 72. Rîdea de cei ce cred în «iele», în «stafii», în «vîrcolaci», în «pricolici», în «vrăjitoare» sau în alte nimicuri născocite de cine știe ce minți slabe. BASSARABESCU, S. N. 120. 2. Strigoi. II. Peștișor artificial de metal, întrebuințat ca nadă la pescuitul cu undița; nălucă. – Variante: vîrcoláci (ALECSANDRI, P. A. 39), vîrcolíc (ALECSANDRI, T. 616), vîrcolág (PAMFILE, CER. 89), vîrgolág (LESNEA, I. 50) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎRCOLÁCI s. m. v. vîrcolac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎRCOLÁG s. m. v. vîrcolac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎRCOLÍC s. m. v. vîrcolac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎRGOLÁG s. m. v. vîrcolac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîrcolác m. (bg. vŭrkolak, d. vsl. vlŭkodlakŭ, care vine d. vlŭkŭ, lup). Monstru fabulos (strigoĭ, pricolicĭ ș. a.) care mănîncă soarele și pricinuĭește eclipsă. – Și vîrg- și -acĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vârcolác s. m., pl. vârcoláci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
VÂRCOLÁC s. (MITOL. POP.) pricolici.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂRCOLÁC s. v. stafie, strigoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎRCOLAC s. (MITOL. POP.) pricolici.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vârcolac vârcolaci vârcolag vârgolag vârcolic
- 1. (În mitologia populară românească) Ființă fabuloasă fără reprezentare concretă, care mănâncă Luna și Soarele (provocând fazele Lunii, eclipse etc.) pricolicisurse: DEX '09 NODEX 4 exempleexemple
- Vede luna Cum o mîncă vîrcolacii. BENIUC, V. 53.surse: DLRLC
- Într-o zi vîrcolacii au mîncat... o jumătate din soare. C. PETRESCU, R. DR. 152.surse: DLRLC
- Iară luna, toată noaptea, o mănîncă vîrcolacul. EFTIMIU, Î. 72.surse: DLRLC
- Rîdea de cei ce cred în «iele», în «stafii», în «vîrcolaci», în «pricolici», în «vrăjitoare» sau în alte nimicuri născocite de cine știe ce minți slabe. BASSARABESCU, S. N. 120.surse: DLRLC
- diferențiere (În superstiții) Ființă provenită dintr-un copil care a murit nebotezat și care mănâncă luna sau soarele, producând eclipse.surse: DLRLC
-
- 3. Peștișor artificial de metal, folosit ca nadă la pescuitul cu undița.surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: nălucă
etimologie:
- limba bulgară vârkolaksurse: DEX '09 DEX '98 NODEX