2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârșe2 s vz vârf

vârșe1 sf vz vârșă1

VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din sb. vrša.

vârșă2 sf [At: ALRM SN I h 13/551 / V: var~ / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg) Nuia arcuită sau un fel de greblă prinsă la ambele capete de toporiștea coasei, pentru a așeza în brazdă cerealele cosite. 2 (Reg; la plug) Cormană1 (1) (de lemn). 3 (Reg; la căruță; îf varșă) Cruce (63). 4 (Mol; îf varșă) Lemn de care se prind orcicurile la căruță sau la plug.

vârșă3 sf vz obârșie

vârșă1 sf [At: ȘINCAI, HR. I, 308/33 / V: (reg) ~șe, ~șie, (Pl: ~șii), ~șcă, ~ște, ~rjă / Pl: ~șe, ~și / E: vsl връшаcf bg върша, scr vrša] 1 Unealtă de pescuit alcătuită dintr-un coș de formă lunguiață, din nuiele sau din sârmă, cu gura largă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie. 2 (Reg; îe; îf vârșie) A intra în ~șie A intra în încurcătură. 3 (Reg; șîs ~ de plasă, ~ cu ochiuri) Unealtă de pescuit, în formă de sac, alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri și cu gura răsfrântă înăuntru Vz eteră, vintir. 4 (Reg; îf vârșie) Crâsnic2 (3). 5 (Reg) Lucrare de consolidare a malului unui râu. 6 (Reg) Îngrăditură improvizată din crengi, mărăcini etc. 7 Leasă de mărăcini urzită în partea de deasupra a unui gard de nuiele, pentru a împiedica trecerea peste el Si: vârșeală.

VẤRȘĂ, vârșe, s. f. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie; vintir. [Pl. și: vârși] – Din scr. vrša.

VÎ́RȘĂ, vîrșe și vîrși, s. f. Unealtă de pescuit în formă de capcană, alcătuită dintr-un sac (făcut din plasă, v. vintir, sau din nuiele de răchită împletite) întins pe mai multe cercuri, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pîlnie. Pe cînd lucea luna pe negurile Șiretului, eu vegheam lîngă vîrșe, pe malul apei, cu oameni vechi. SADOVEANU, O. III 430. Arternie are vîrși cu care prinde pește. STĂNOIU, C. I. 6. Se înfățișează și Ivan... cu turbinca plină de draci, care se zbăteau ca peștii în vîrșă. CREANGĂ, P. 305.

VÂRȘĂ ~e f. Unealtă de pescuit, constând dintr-un coș în formă de pâlnie, confecționat din plasă sau din nuiele. [G.-D. vârșei] /< sb. vrša

vârșie (vârșă) f. coș mai mare din nuiele de răchită de prins pești mari: se sbăteau ca peștii în vârșă CR. [Serb. VRȘA].

vî́rșă (nord) și vî́rșe (vest) f., pl. ĭ, ca cîrjă-cîrjĭ, și vîrșie (sud) f. (vsl. *vriša, sîrb. vrša, rut. rus. vérša). Vintir de nuĭele. V. vatră, cursă 1, veĭsă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vấrșă s. f., art. vấrșa, g.-d. art. vấrșei; pl. vấrșe

vârșă s. f., art. vârșa, g.-d. art. vârșei; pl. vârșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRȘĂ s. (PESCUIT) vintir.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîrșă (-și), s. f. – Vintir, plasă. – Var. vîrșie, vîrșă. Sl. vrŭšije, sb., slov. vrša (Cihac, II, 499; Tiktin; Conev 74).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vấrșă, vârșe, (vârsă), s.f. – (reg.) Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuș și pe Someș, confecționată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârșei este întoarsă spre interior în formă conică, cu un orificiu pe unde intră peștii, la momeală (Șainelic, 1986: 46): „Tare-i vârșa, tare-i balta” (Bârlea, 1924, II: 269). – Din srb. vrša (Șăineanu, DEX, MDA).

arată toate definițiile

Intrare: vârșe
vârșe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vârșă
vârșă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârșă
  • vârșa
plural
  • vârșe
  • vârșele
genitiv-dativ singular
  • vârșe
  • vârșei
plural
  • vârșe
  • vârșelor
vocativ singular
plural
vârșă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârșă
  • vârșa
plural
  • vârși
  • vârșile
genitiv-dativ singular
  • vârși
  • vârșii
plural
  • vârși
  • vârșilor
vocativ singular
plural

vârșă

  • 1. Unealtă de pescuit în formă lunguiață, alcătuită dintr-un coș făcut din plasă sau din nuiele de răchită împletite, cu gura îngustă și întoarsă înăuntru în formă de pâlnie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vintir 3 exemple
    exemple
    • Pe cînd lucea luna pe negurile Siretului, eu vegheam lîngă vîrșe, pe malul apei, cu oameni vechi. SADOVEANU, O. III 430.
      surse: DLRLC
    • Artemie are vîrși cu care prinde pește. STĂNOIU, C. I. 6.
      surse: DLRLC
    • Se înfățișează și Ivan... cu turbinca plină de draci, care se zbăteau ca peștii în vîrșă. CREANGĂ, P. 305.
      surse: DLRLC

etimologie: