2 intrări

Articole pe această temă:

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vântură-țară m. aventurier.

VÎNTURĂ-ȚÁRĂ s. m. Hoinar, aventurier. Omul ăsta e om, nu e vîntură-țară. ARDELEANU, D. 187.

vî́ntură-lume și vî́ntură-țară m. fără pl. Aventurier: un vîntură-țară, niște vîntură-țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vấntură-țáră s. m. și f., g.-d. lui vấntură-țáră; pl. vấntură-țáră

vântură-țáră s. m. invar.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNTURĂ-ȚÁRĂ s. v. aventurier.

vîntură-ța s. v. AVENTURIER.

Intrare: vântură-țară (s.f.)
vântură-țară2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
genitiv-dativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
vocativ singular
plural
Intrare: vântură-țară (s.m.)
vântură-țară1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
genitiv-dativ singular
  • vânturăa
  • vânturăa
plural
  • vânturăa
  • vânturăa
vocativ singular
plural

vântură-țară

etimologie: