4 intrări
43 de definiții
din care- explicative DEX (22)
- ortografice DOOM (9)
- jargon (1)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
- sinonime (8)
Explicative DEX
VÂNĂTOARE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
VÂNĂTOARE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat (1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂNĂTOR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂNĂTOR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VÂNĂTORIE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂNĂTORIE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vânătoaie sf vz vânătoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vânătoare sf [At: CORESI, EV. / V: (reg) ~aie / Pl: ~ori / E: ml venatoria] 1 sf Urmărire a unor păsări sau animale sălbatice, în vederea capturării sau a uciderii Si: vânare (1), vânat1 (1), (pop) vânătorie (1), (înv) vânătură1 (1), (reg) vădăzlaș (1),vădăzlit (1). 2 sf Ocupația vânătorului Si: vânare (2), vânat1 (2), (pop) vânătorie (2), (înv) vânătură1 (2), (reg) vădăzlaș (2), vădăzlit (2). 3 sf (Îs) ~ închisă Perioadă de timp în care este interzis vânatul anumitor păsări sau animale sălbatice. 4 sf (Îs) ~ deschisă Perioadă de timp, stabilită prin lege pentru fiecare specie de vânat, când se admite vânatul. 5 sf (Îs) Avion (sau aparat) de ~ Avion foarte rapid care, în timpul luptei, are misiunea de a intercepta și de a împiedica acțiunile aeriene ale inamicului. 6 sf (Îs) Corp de ~ Unitate militară care cuprinde mai multe divizii de aviație. 7 sf (Îs) Corn de ~ Instrument de suflat, făcut dintr-un corn de bou, folosit de vânători pentru chemări, semnalizări etc., sau pentru păstrarea prafului de pușcă. 8 sf (Îs) Pușcă (sau armă) de ~ Armă de foc portativă și individuală care se folosește la vânat (1) Si: (iuz) pușcă de vânat1, (pop) pușca cea vânătorească. 9 sf (Îla) De ~ Vânătoresc (2). 10 sf (Îal; d. obiecte de îmbrăcăminte) Care este folosit în special sau exclusiv la vânătoare (1). 11 sf (Îvp; îlv) A face ~ A vâna (1). 12 sf Formație de vânătoare (1). 13 sf Vânare1 (4). 14 sf (Fig) Urmărire (organizată și sistematică) pentru prinderea unei persoane. 15 a (Înv) Vânătoresc (2). 16 sf (Îvr) Pescuit. 17 sf (Îvr; ccr) Cantitate de pește care rezultă în urma pescuitului. 18 sf (Fig) Căutare asiduă, perseverentă, a unui lucru greu de dobândit, a unei anumite situații etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vânător [At: CORESI, EV. 330 / Pl: ~i, ~oare / E: ml venatorem] 1 sm Persoană care practică vânătoarea Si: pușcaș, (reg) volhităr. 2 sm (D. obiecte de îmbrăcăminte sau d. accesorii ale acestora; îla) De ~ Care este folosit în special sau exclusiv la vânătoare (1) Si: vânătoresc (5). 3 sm Personaj al unor jocuri de copii care au ca temă vânătoarea (1) („vânătorul și ursul”, „vânătorul și vulpea”, „vânătorul și iepurele”, „rațele și vînătorii” etc.). 4 sm (Pex) Animal care pândește și prinde o pradă pentru a supraviețui Si: animal de pradă, prădător. 5 sm Animal care este folosit la vânătoare (1). 6 sm (Șîs ~ de pește) Pescar. 7 sm (Bis; înv; fig; șîs ~ de oameni) Persoană care propovăduiește concepțiile religiei creștine. 8 sm (Bis; înv; fig; prc; îas) Apostol (1). 9 sm (Mil; în Evul Mediu) Soldat în garda palatului domnesc. 10 sm (Mil; în Evul Mediu) Mercenar. 11 sm (Mil; în Evul Mediu) Soldat dintr-o veche unitate militară formată din pedestrași și călărime. 12 smp (Mil; în Evul Mediu) Corp de gardă. 13 smp (Îs) ~i de munte Trupe din cadrul forțelor armate specializate pentru lupta în regiuni muntoase. 14 sm (Îs) ~ de munte Ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. 15 smp (Mol; în Evul Mediu; prc) Corp de oaste din satul Vânători, care, în schimbul scutirii de bir, aproviziona curtea domnească cu vânat și făcea de pază la Cetatea Neamț. 16 sm (Fig) Persoană care urmărește ceva sau pe cineva cu tenacitate. 17 sm (Fig; prt) Persoană care vrea să parvină. 18 sm (Fig; prt; îs) ~ de zestre Bărbat care urmărește să se căsătorească din interes. 19 sms (Înv) Zodia capricornului. 20-21 sma, a (Reg; șîs cotețul ~) (Împrejmuire) de nuiele sau de stuf, împletită cu papură pe mai multe rânduri, având la mijloc o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, fixată într-o apă curgătoare pentru a prinde și a păstra peștele viu. 22 sm (Iht; reg) Avat (Aspius aspius). 23 sm (Orn; reg) Șoim de iarnă (Falco columbarius aelon). 24 snm (Îs) ~ de submarine Navă special amenajată pentru căutarea și distrugerea submarinelor Vz distrugător (2). 25 sm Marinar de la bordul unui vânător (24) de submarine. 26 snm Avion de vânătoare. 27 sm Pilot al unui avion de vânătoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vânătorie sf [At: NEAGOE, ap. GCR I, 167/32 / Pl: ~ii / E: vânător + -ie] 1-2 (Pop) Vânătoare (1-2). 3 (Înv) Vânare1 (4). 4 (Înv) Pescuit. 5 (Îvr) Prăvălie unde se vindea vânatul1 (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vînătoare s.f. 1 Acțiunea de a vîna și rezultatul ei; vînare, vînat. Vremea frumoasă pentru vînătoare (E. BAR.). ◊ Pușcă (sau armă) de vînătoare = armă de foc portativă și individuală care se folosește la vînat. Îi dăruiește... o pușcă de vînătoare (VIANU). Aviație de vînătoare v. aviație. Parc de vînătoare v. parc. Pavilion de vînătoare v. pavilion. 2 Fig. Urmărire a unui om, pentru prinderea sau omorîrea lui. Vînătoare de vrăjitoare. • pl. -ori. /lat. venatoria.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vînător s.m. 1 Persoană care vînează, care practică vînătoarea. Vînătorul porni să bată pădurile (CAR.). 2 fig. (peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. Lasă-mă cu acest vînîtor de zestre (CA. PETR.). 3 fig. (bis.; înv.; și vînător de oameni) Persoană care propovăduiește concepțiile religiei creștine; restr. apostol. Voi face pre voi vînători de oameni (VARL.). 4 (în Ev. Med.; la pl.) Soldat în garda palatului domnesc; ostaș angajat pentru bani într-o armată (străină); soldat dintr-o veche unitate militară formată din pedestrași și călărime. Aveau sub ordinele lor o întreagă armată de slujitori, numiți dorobanți, lefegii, seimeni, vînători, poterași (OȚETEA). 5 (și vînător de munte) Ostaș infanterist special instruit, echipat pentru a lupta în regiuni muntoase. Mai multe companii de armată și de vînători de munte, au luat în stăpînire terenul, pentru o luptă sîngeroasă (ARGH.). • pl. -i. /lat. venatorem.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vînătorie s.f. Vînătoare; ext. îndeletnicirea de vînător. Nu se mulțumește cu impresia normală de trecut a vînătoriei și a împrejurărilor ei (IBR.). • g.-d. -iei. /vînător + -ie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎNĂTOARE, vînători, s. f. Acțiunea de a vîna și rezultatul ei. Oprea, baciul... și-a adus aminte de zilele tinereții, de vînătorile lui cu tata. GALACTION, O. I 64. Doar la vînători, de două-trei ori pe iarnă, făceam drumuri împreună. C. PETRESCU, S. 123. Rămîi aici pînă la noapte cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. Tot pe cale, pe cărare, în codru, la vînătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 81. Avion de vînătoare v. avion. Corn de vînătoare v. corn2 (I 3). ♦ Fig. Urmărire polițienească severă a celor bănuiți de acțiuni subversive. Cum puseră piciorul pe pămîntul sacru, începură vînătoarea după republicani. CARAGIALE, la CADE. ♦ Pîndirea și prinderea prăzii de către animalele sălbatice. Blînzi musafiri ai omului sărman, Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. Sub codru pe potică Stă un urs la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎNĂTOR, vînători, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu vînătoarea, care vînează. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii... Cu ciubote mari și ude Stau la masă vînătorii. TOPÎRCEANU, P. 214. Văzură un porc mistreț mare fugind și un vînător alergînd după dînsul călare. ISPIRESCU, L. 140. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. Dacă-i curcă ce se-ncurcă în calea vînătorului, se spune în ironie despre vînătorii nepricepuți. ◊ Fig. Văzui negri ochișori... Veniți după ei, feciori, Să ne facem vînători! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 369. ♦ Fig. Persoană care aleargă să obțină cu orice preț situații sau lucruri (pe care nu le merită). Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29. 2. (Învechit) Soldat dintr-o unitate militară formată din pedestrași și călărime. Vînătorii, în număr de 1000, din cari jumătate pedestrime și jumătate călărime subt căpitanul de vînători. BĂLCESCU, O. I 13. Vînător de munte = infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în teren muntos.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎNĂTORIE, vînătorii, s. f. Vînătoare; p. ext. meseria, îndeletnicirea de vînător. Lunecînd din nevoie sîngeroasă la o îndeletnicire de huzur mai mult sau mai puțin pasionată, vînătoria mea se afla evoluată de la instinct spre petrecere. SADOVEANU, O. A. II 220. Ostași... voinici de călărime și ageri cu măiestrie La arc și vînătorie. MARIAN, NU. 475. La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎNĂTORI, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
VÂNĂTOARE ~ori f. 1) Urmărire a unui animal pentru a-l vâna. 2) fig. rar Urmărire a unui om pentru a-l prinde. [G.-D. vânătorii] /<lat. venatoria
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNĂTOR ~i m. Persoană care vânează; om care practică vânătoarea. 2) fig. Persoană care vânează posturi, avantaje nemeritate; om care caută să parvină cu orice preț. 3) înv. Soldat dintr-o unitate militară constituită din pedestrași și călărași. ◊ ~ de munte infanterist instruit pentru a duce lupta în condiții de munte. /<lat. venatoren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNĂTORIE ~i f. 1) v. VÂNĂTOARE. 2) Ocupația de vânător. /vânător + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vânătoare f. 1. acțiunea de a vâna și efectul ei: o vânătoare de lupi; 2. vânat, prins sau ucis; 3. ocupațiune cu vânatul: s’a dus la vânătoare. [Lat. (ARS) VENATORIA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vânător m. 1. cel ce vânează, cui îi place vânătoarea; 2. pl. corp de trupe: armata română numără douăzeci regimente de vânători. [Lat. VENATOREM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vînătoáre f., pl. orĭ (lat. venatoria [ars, arta] vînătorească). Acțiunea saŭ ocupațiunea de a vîna: a te duce la vînătoare, a organiza o vînătoare, a trăi din vînătoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vînătór, -oáre s., pl. f oare (lat. venator). Persoană care vînează: un vînător. Un fel de infanterist în a căruĭ uniformă e caracteristic verdele. Vînătorĭ călărĭ, un fel de călărașĭ saŭ roșiorĭ. V. dorobanț și lăncer.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vînătoríe f. Vînătoare, meșteșugu de a vîna.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
vânătoare s. f., g.-d. art. vânătorii; pl. vânători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vânător s. m., pl. vânători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vânătorie (rar) s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art. vânătoriei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vânătoare s. f., g.-d. art. vânătorii; pl. vânători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vânător s. m. pl. vânători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vânătorie (rar) s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art. vânatoriei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vânătoare s. f., g.-d. art. vânătorii; pl. vânători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vânător s. m., pl. vânători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vânătorie s. f., art. vânătoria, g.-d. vânătorii, art. vânătoriei; pl. vânătorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
VÂNĂTOARE LIBERĂ procedeu utilizat de către aviația de vânătoare sau de vânătoare-bombardament pe timpul luptelor pentru a căuta și descoperi pe cont propriu, fără dirijare de la sol, într-o zonă ordonată, inamicul aerian sau obiective ale trupelor de uscat pentru a le nimici sau a le neutraliza prin acțiuni independente. Vânătoarea liberă este executată cu formații mici pe direcția de acces a inamicului, până la adâncimi ce depind de raza tactică a avionului folosit, pe timpul misiunii transmițându-se și date de cercetare pentru a fi exploatate de cei interesați.
Enciclopedice
CÎINII DE VÎNĂTOARE (Canes Venatici), constelație din emisfera boreală, situată la S de constelația Ursa Mare. Conține o galaxie în spirală și cîteva stele puțin strălucitoare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
vânătoare de vrăjitoare expr. (livr.) urmărire / persecuție în masă; represalii îndreptate împotriva unui grup de persoane, cărora le cad victime și oameni nevinovați.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vânător, vânători s. m. (intl.) conductor de tren.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
VÂNĂTOARE s. vânat, (rar) vânare, (înv.) vânătorie, vânăție. (A plecat la ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNĂTOR s. (astăzi rar) prinzător, (rar) pușcaș, (prin Transilv. și Bucov.) pușcător. (~ de vulpi.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNĂTORI vb. v. prinde, vâna.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÂNĂTORIE s. v. vânat, vânătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎNĂTOARE s. vînat, (rar) vînare, (înv.) vînătorie, vînăție. (A plecat la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VÎNĂTOR s. (astăzi rar) prinzător, (rar) pușcaș, (prin Transilv. și Bucov.) pușcător. (~ de vulpi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vînători vb. v. PRINDE. VÎNA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vînătorie s. v. VÎNAT. VÎNĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT401) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vânătoare, vânătorisubstantiv feminin
-
- Oprea, baciul... și-a adus aminte de zilele tinereții, de vînătorile lui cu tata. GALACTION, O. I 64. DLRLC
- Doar la vînători, de două-trei ori pe iarnă, făceam drumuri împreună. C. PETRESCU, S. 123. DLRLC
- Rămîi aici pînă la noapte cînd s-a înturna împăratul de la vînătoare. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
- Tot pe cale, pe cărare, în codru, la vînătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 81. DLRLC
-
-
- 1.3. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cum puseră piciorul pe pămîntul sacru, începură vînătoarea după republicani. CARAGIALE, la CADE. DLRLC
- 1.3.1. Pândirea și prinderea prăzii de către animalele sălbatice. DLRLC
- Blînzi musafiri ai omului sărman, Am să vă văd și anul ăsta oare Prin mlaștini de smarald la vînătoare Umblînd pe catalige de mărgean? ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. DLRLC
- Sub codru pe potică Stă un urs la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 154. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- venatoria DEX '09 DEX '98 NODEX
vânător, vânătorisubstantiv masculin
- 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii... Cu ciubote mari și ude Stau la masă vînătorii. TOPÎRCEANU, P. 214. DLRLC
- Văzură un porc mistreț mare fugind și un vînător alergînd după dinsul călare. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
- Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
- Vînătorul împușcase Biata ciută la izvor. ALECSANDRI, P. A. 154. DLRLC
- Văzui negri ochișori... Veniți după ei, feciori, Să ne facem vînători! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 369. DLRLC
- 1.1. Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29. DLRLC
-
- Dacă-i curcă ce se-ncurcă în calea vânătorului, se spune în ironie despre vânătorii nepricepuți. DLRLC
-
- 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Vînătorii, în număr de 1000, din cari jumătate pedestrime și jumătate călărime subt căpitanul de vînători. BĂLCESCU, O. I 13. DLRLC
-
- Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și înzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:
- venatorem DEX '09 DEX '98 NODEX
vânători, vânătorescverb
vânătoriesubstantiv feminin
-
- Lunecînd din nevoie sîngeroasă la o îndeletnicire de huzur mai mult sau mai puțin pasionată, vînătoria mea se afla evoluată de la instinct spre petrecere. SADOVEANU, O. A. II 220. DLRLC
- Ostași... voinici de călărime și ageri cu măiestrie La arc și vînătorie. MARIAN, NU. 475. DLRLC
- La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta pre cît se pricepea vestitul ageamiu. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
- 1.1. Îndeletnicirea de vânător. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
etimologie:
- Vânător + -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX