opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.

VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.

vânătoresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: vânător + -esc] 1 Care aparține vânătorii (1) Si: (liv) cinegetic. 2 Care aparține vânătorului (1). 3 Privitor la vânătoare (1) Si: (liv) cinegetic. 4 Privitor la vânător (1). 5 Specific vânătorii (1) Si: (liv) cinegetic. 6 Specific vânătorului (1). 7 (Pop; îs) Pușca cea ~ească Pușcă de vânătoare. 8 (Pop; îs) Iarbă ~ească Praf de pușcă. 9 (Pex; d. colectivități umane) Care practică vânătoarea (1). 10 (Pex; d. colectivități umane) Care are vânatul1 (11) drept principala sursă de hrană. 11 (D. produse culinare) Care este preparat din vânat1 (11). 12 (Înv) Care aparține vânătorilor (9).

VÂNĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. /vânător + suf. ~esc

vânătoresc a. ce ține de vânător sau de vânătoare.

vînătoresc, -ească adj. Care aparține vînătorii sau vînătorului, privitor la vînătoare sau la vînător. Îl învăța îndemînările meșteșugului vînătoresc și tainele naturii (VIANU). • pl. -ești. /vînător + -esc.

VÎNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vînătorești, adj. De vînătoare sau de vînător, privitor la vînătoare sau la vînători. Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești, care îi crease în Rusia deosebită faimă. SADOVEANU, L. 235. Gătiți fiecare de la ghete pînă la pălărie cu cîte un costum nou, vînătoresc. GANE, N. III 134. Boțiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88.

VÎNĂTORÍ, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător.

vînătorésc, -eáscă adj. De vînător saŭ de vînătoare: mincĭunile vînătoreștĭ îs renumite, uniformă vînătorească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești

vânătoresc adj. m., f. vânătorească; pl. m. și f. vânătorești

vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNĂTORÉSC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)

VÂNĂTORÍ vb. v. prinde, vâna.

VÎNĂTORESC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)

vînători vb. v. PRINDE. VÎNA.

Intrare: vânătoresc
vânătoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătoresc
  • vânătorescul
  • vânătorescu‑
  • vânătorească
  • vânătoreasca
plural
  • vânătorești
  • vânătoreștii
  • vânătorești
  • vânătoreștile
genitiv-dativ singular
  • vânătoresc
  • vânătorescului
  • vânătorești
  • vânătoreștii
plural
  • vânătorești
  • vânătoreștilor
  • vânătorești
  • vânătoreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: vânători
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânători
  • vânătorire
  • vânătorit
  • vânătoritu‑
  • vânătorind
  • vânătorindu‑
 singular plural
  • vânătorește
  • vânătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânătoresc
 (să)
  • vânătoresc
  • vânătoream
  • vânătorii
  • vânătorisem
a II-a (tu)
  • vânătorești
 (să)
  • vânătorești
  • vânătoreai
  • vânătoriși
  • vânătoriseși
a III-a (el, ea)
  • vânătorește
 (să)
  • vânătorească
  • vânătorea
  • vânători
  • vânătorise
plural I (noi)
  • vânătorim
 (să)
  • vânătorim
  • vânătoream
  • vânătorirăm
  • vânătoriserăm
  • vânătorisem
a II-a (voi)
  • vânătoriți
 (să)
  • vânătoriți
  • vânătoreați
  • vânătorirăți
  • vânătoriserăți
  • vânătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • vânătoresc
 (să)
  • vânătorească
  • vânătoreau
  • vânătoriră
  • vânătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânătoresc, vânătoreascăadjectiv

  • 1. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: cinegetic
    • format_quote Turgheniev își isprăvește însemnările vînătorești, care îi crease în Rusia deosebită faimă. SADOVEANU, L. 235. DLRLC
    • format_quote Gătiți fiecare de la ghete pînă la pălărie cu cîte un costum nou, vînătoresc. GANE, N. III 134. DLRLC
    • format_quote Potiră arnăuțească Cu iarbă vînătorească, Unde-a da să nu greșească! ALECSANDRI, P. P. 88. DLRLC
etimologie:
  • Vânător + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 NODEX

vânători, vânătorescverb

etimologie:
  • vânător DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.