14 definiții pentru cinegetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinegétic, ~ă [At: GHICA, S. 285 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinégétique] (Liv) 1 a De vânătoare. 2 a Privitor la vânătoare Si: vănătoresc. 3 sf Arta vânătorii.

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

CINEGÉTIC, -Ă, cinegetici, -e, adj. (Livresc) De vînătoare, privitor la vînătoare; vînătoresc. De mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic. CARAGIALE, O.VII 465. Tu vorbești, amice, cu un dispreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătortil n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. [Lupii și vulpile ucise formau] un fel de monument cinegetic, cam în forma fîntînilor moderne. GHICA, S. 285.

CINEGÉTIC, -Ă adj. (Liv.) De vânătoare, vânătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – câine, agein – a conduce].

CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)

CINEGÉTIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de vânătoare; caracteristic vânătorii; vânătoresc. Artă ~că. /<fr. cinégétique

cinegetic a. privitor la vânat: tractat cinegetic.

*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. cinegétică, pl. cinegétice

cinegétic adj. m., pl. cinegétici; f. sg. cinegétică, pl. cinegétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CINEGÉTIC adj. v. vânătoresc.

CINEGETIC adj. vînătoresc. (Trofeu ~.)

Intrare: cinegetic
cinegetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinegetic
  • cinegeticul
  • cinegeticu‑
  • cinegetică
  • cinegetica
plural
  • cinegetici
  • cinegeticii
  • cinegetice
  • cinegeticele
genitiv-dativ singular
  • cinegetic
  • cinegeticului
  • cinegetice
  • cinegeticei
plural
  • cinegetici
  • cinegeticilor
  • cinegetice
  • cinegeticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cinegetic

  • 1. De vânătoare, privitor la vânătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vânătoresc 3 exemple
    exemple
    • De mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic. CARAGIALE, O.VII 465.
      surse: DLRLC
    • Tu vorbești, amice, cu un dispreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • [Lupii și vulpile ucise formau] un fel de monument cinegetic, cam în forma fîntînilor moderne. GHICA, S. 285.
      surse: DLRLC

etimologie: