CINEGETIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

cinegetic, ~ă [At: GHICA, S. 285 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinégétique] (Liv) 1 a De vânătoare. 2 a Privitor la vânătoare Si: vănătoresc. 3 sf Arta vânătorii.

CINEGETIC, -Ă, cinegetici, -ce, adj., s. f. (Livr.) 1. Adj. De vânătoare, privitor la vânătoare; vânătoresc. 2. S. f. Arta vânătorii. – Din fr. cynégétique.

CINEGETIC, -Ă, cinegetici, -e, adj. (Livresc) De vînătoare, privitor la vînătoare; vînătoresc. De mult beam, în vederea ultimului d-tale succes cinegetic. CARAGIALE, O.VII 465. Tu vorbești, amice, cu un dispreț superb despre toate acele petreceri cinegetice, în care vînătortil n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. [Lupii și vulpile ucise formau] un fel de monument cinegetic, cam în forma fîntînilor moderne. GHICA, S. 285.

CINEGETIC, -Ă adj. (Liv.) De vînătoare, vînătoresc. [< fr. cynégétique, cf. gr. kynegetikos < kyon – cîine, agein – a conduce].

CINEGETIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos)

CINEGETIC ~că (~ci, ~ce) livr. Care ține de vânătoare; caracteristic vânătorii; vânătoresc. Artă ~că. /<fr. cinégétique

cinegetic a. privitor la vânat: tractat cinegetic.

*cinegétic, -ă adj. (vgr. kynegetikós). Vînătoresc, de vînătoare.

cinegetic (livr.) adj. m., pl. cinegetici; f. cinegetică, pl. cinegetice

cinegetic adj. m., pl. cinegetici; f. cinegetică, pl. cinegetice

cinegetic adj. m., pl. cinegetici; f. sg. cinegetică, pl. cinegetice

cinegetic.

CINEGETIC adj. v. vânătoresc.

CINEGETIC adj. vînătoresc. (Trofeu ~.)