2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vânătăi sm vz vânătaie

VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie.

VÂNĂTÁIE, vânătăi, s. f. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză, vinețeală. – Vânăt + suf. -aie.

vânătaie sf [At: PRAV. 231 / V: ~tăi sm / Pl: ~tăi, (înv) ~ / E: vânăt + -aie] 1 Pată vânătă care apare pe piele, de obicei în urma unei lovituri Si: (med) echimoză, vinețeală (3), (înv) vânătură2, (îrg) vânătare, (reg) vâlcă (2), vâlcezeală (1), vânățauă Vz vinețel (10). 2 (Îvr; fig) Suferință morală. 3 (Trs) Bolta albastră a cerului. 4 (Trs; pex) Atmosferă (1). 5 (Trs; pex) Spațiul atmosferic.

vînătaie s.f. Pată vînătă care apare pe corp ca urmare a lezării țesuturilor și a hemoragiilor subcutanate (provocate de lovituri); echimoză, vinețeală, (înv., reg.) vînătare, (înv.) vînătură. Avea doar cîteva vînătâi pe obraz și o pleoapă mai umflată (VOIC.). • sil. -ta-ie. pl. -ăi. /vînăt + -aie.

VÎNĂTÁIE, vînătăi, s. f. Pată vînătă care apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. Pe tîmpla stingă avea două vînătăi alungite ca de vergea. V. ROM. decembrie 1951, 209. Puse pe George să-și ridice cămașa, să arate domnilor vînătaia din spinare. REBREANU, I. 69. Mama Zoița avea, drept între ochi, o vînătaie, și pe obraz fire de păr smulse din cap. BUJOR, S. 93.

VÂNĂTÁIE ~ăi f. Pată vânătă ce apare pe corp în urma unei lovituri; echimoză. [G.-D. vânătăii] /vânăt + suf. ~aie

vânătaie f. semn vânăt pe piele (cauzat de lovituri).

vînătáĭe f., pl. ăĭ (lat. *venetalia, vînătăĭ. Cp. cu bătaĭe). Semn vînăt rămas pe pele după o lovitură (echimoză). – Vechĭ vînătare, pl. ărĭ. Vînătările ceruluĭ, marginea pămîntuluĭ, unde ceru pare că se unește cu pămîntu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătắii; pl. vânătắi

vânătáie s. f., art. vânătáia, g.-d. art. vânătăii; pl. vânătăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNĂTÁIE s. (MED.) echimoză, vinețeală, (înv.) vânătare. (Are o ~ la ochi.)

VÎNATAIE s. (MED.) echimoză, vinețeală, (înv.) vînătare. (Are o ~ la ochi.)

Intrare: vânătăi
vânătăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vânătaie
vânătaie substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânătaie
  • vânătaia
plural
  • vânătăi
  • vânătăile
genitiv-dativ singular
  • vânătăi
  • vânătăii
plural
  • vânătăi
  • vânătăilor
vocativ singular
plural

vânătaie

  • 1. Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: echimoză vinețeală vânătare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe tîmpla stîngă avea două vînătăi alungite ca de vergea. V. ROM. decembrie 1951, 209.
      surse: DLRLC
    • Puse pe George să-și ridice cămașa, să arate domnilor vînătaia din spinare. REBREANU, I. 69.
      surse: DLRLC
    • Mama Zoița avea, drept între ochi, o vînătaie, și pe obraz fire de păr smulse din cap. BUJOR, S. 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vânăt + sufix -aie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX