opțiuni
  • info
2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

VÂLVORA, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare.

VÂLVORA, pers. 3 vâlvorează, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. – Din vâlvoare.

vâlvora [At: CANTACUZINO, N. P. 66v/19 / V: vălvori, ~văra, ~vări, ~ri / Pzi: ~resc, 3 ~rește, ~rează / E: vâlvă] 1 vi (D. foc) A arde cu flăcări mari Si: a se înteți. 2 vi (D. foc) A se propaga. 3 vi (D. flăcări) A crește în cursul arderii, producând un zgomot caracteristic. 4 vi (D. obiecte, bunuri) A fi mistuit de flăcări. 5 vt (Reg; c. i. cuptorul) A încinge pentru copt. 6 vi (Mun; pex) A dogori (1). 7 vi (Fig; d. oameni) A avea febră mare. 8-9 vir (D. față, obraz) A se îmbujora (din cauza unei emoții puternice). 10 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ceafa (sau obrajii) A bate pe cineva. 11 vi A răspândi o lumină puternică, roșiatică (ca de flacără). 12 vi A străluci. 13 vt (Îe) A-i ~ văzul A reda cuiva vederea (clară). 14 vt (Reg; c. i. oameni) A grăbi pe cineva în executarea unei acțiuni Si: a zori. 15 vi (Fig) A fi cuprins de înflăcărare.

balbor sm vz bâlbor

bălbor sm vz bâlbor

bâlbor sm [At: LB / V: băl~, (înv) bal~, (reg) bel~[1], bul~[2] / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Bulbuci (Trollius europaeus). 2 Calcea-calului (Caltha palustris). 3 (Îdt) Anghelică (Angelica archangelica sau officinalis). 4 (Îdt) Gălbenele-de-munte (Ranunculus carpaticus).

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

vălvori v vz vâlvora

vâlvăra v vz vâlvora

vâlvări v vz vâlvora

vâlvoră[1] sf vz bâlbor

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

vîlvora vb. I. intr. (despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vîlvătăi. • prez.ind. pers. 3 -ează. /de la vîlvoare.

BÎLBOR sm. Trans. 🌿 👉 BULBUC7.

VÎLVORA, pers. 3 vîlvorează, vb. I. Intranz. (Rar) A se aprinde, a arde cu flăcări mari, a scoate flăcări. Focul ce dormise sutimi de ani sub cenușă a vîlvorat la o adiere misterioasă. MACEDONSKI, O. IV 115. ◊ Fig. Obrajii lui vîlvorară. MACEDONSKI, O. III 67. Dar largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi și ruginii. id. ib. 96.

vîlvoréz și -ăréz v. tr. (d. vîlvoare). Munt. Rar. Rîdic vîlvoare, ard cu mare flacără. V. refl. Focu s’a învîlvorat. V. învîlvoĭez.

Ortografice DOOM

vâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vâlvorează, imperf. 3 pl. vâlvorau; conj. prez. 3 să vâlvoreze

vâlvora (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. vâlvorează

vâlvora vb., ind. prez. 3 sg. vâlvorează

bâlbor (reg.) s. m.

bâlbor (reg.) s. m.

Sinonime

BÂLBOR s. v. bulbuc.

bîlbor s. v. BULBUC.

Intrare: vâlvora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâlvora
  • vâlvorare
  • vâlvorat
  • vâlvoratu‑
  • vâlvorând
  • vâlvorându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • vâlvorează
 (să)
  • vâlvoreze
  • vâlvora
  • vâlvoră
  • vâlvorase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • vâlvorează
 (să)
  • vâlvoreze
  • vâlvorau
  • vâlvorară
  • vâlvoraseră
vălvori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâlvări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâlvăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bâlbor (bot.)
bâlbor2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbor
  • bâlborul
  • bâlboru‑
plural
  • bâlbori
  • bâlborii
genitiv-dativ singular
  • bâlbor
  • bâlborului
plural
  • bâlbori
  • bâlborilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balbor
  • balborul
plural
  • balbori
  • balborii
genitiv-dativ singular
  • balbor
  • balborului
plural
  • balbori
  • balborilor
vocativ singular —
plural —
vâlvoră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvoră
  • vâlvora
plural
  • vâlvore
  • vâlvorele
genitiv-dativ singular
  • vâlvore
  • vâlvorei
plural
  • vâlvore
  • vâlvorelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălbor
  • bălborul
plural
  • bălbori
  • bălborii
genitiv-dativ singular
  • bălbor
  • bălborului
plural
  • bălbori
  • bălborilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâlvoraverb

  • 1. rar (Despre foc) A arde cu flăcări mari, a scoate vâlvătăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Focul ce dormise sutimi de ani sub cenușă a vîlvorat la o adiere misterioasă. MACEDONSKI, O. IV 115. DLRLC
    • format_quote figurat Obrajii lui vîlvorară. MACEDONSKI, O. III 67. DLRLC
    • format_quote figurat Dar largile buchete de trandafiri sîngerii... vîlvorau printre frunzele lor verzi și ruginii. MACEDONSKI, O. III 96. DLRLC
etimologie:
  • vâlvoare DEX '09 DEX '98

bâlbor, bâlborisubstantiv masculin

botanică regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.