2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vâșcat, ~ă a [At: STAMATI, F. 70/4 / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Îvr; d. lentile) Convex (1).

VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

VÂȘCÁ, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

vâșca1 vi [At: KLEIN, D. / V: (reg) vâsca, vâscări, vâsgăi, ~căi, ~câi, ~cări, ~șgăi, vișgăi, vușca / E: ns cf ucr вештатися] 1 (Reg; mai ales în construcții negative) A se mișca din loc. 2 (Reg; mai ales în construcții negative) A se foi1 (7). 3 (Reg; mai ales în construcții negative) A se zbate să scape. 4 (Reg; spc; d. câini) A-și mișca mereu coada (când se gudură). 5 (Reg; fig) A forfoti (1). 6 (Trs; Mol; fig) A cârti (1). 7 (Trs; înv; fig) A căuta un pretext pentru a se eschiva de la ceva. 8 (Reg; fig) A face față într-o anumită activitate sau într-o situație Si: a se descurca.

VÎȘCÁ, vîșc, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62. Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121. Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, VI 505. ◊ A forfoti. Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170. 2. Fig. A crîcni, a cîrti, a murmura. Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, VII 14. – Variantă: vîșcăí (C. PETRESCU, O. P. II 128) vb. IV.

vîșc, a á v.intr. (var. din mișc). Nord. Mă mișc răpede și-mĭ schimb locu (vorbind de peștĭ cînd îĭ pîndeștĭ ca să-ĭ loveștĭ cu ostia). Mă mișc puțin (ca să scap): băĭetanu n’are’ncotro vîșca (Drum drept, 1916, 377).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vấșcă; conj. prez. 3 să vấște

vâșcá vb., ind. prez. 1 sg. vâșc, 3 sg. și pl. vâșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. vâște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂȘCÁ vb. v. agita, clătina, clinti, colcăi, deplasa, foi, forfoti, frământa, furnica, mișca, mișui, mișuna, muta, roi, urni, viermui.

vîșca vb. v. AGITA. CLĂTINA. CLINTI. COLCĂI. DEPLASA. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘCA. MIȘUI. MIȘUNA. MUTA. ROI. URNI. VIERMUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîșcá (-c, át), vb. – A se mișca, a face o mișcare. – Var. vîșcîi. Creație expresivă, cf. fîșcîi (Scriban se gîndește la o legătură cu mișca, care nu pare probabilă).

Intrare: vâșcat
vâșcat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâșca
verb (V17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâșca
  • vâșcare
  • vâșcat
  • vâșcatu‑
  • vâșcând
  • vâșcându‑
singular plural
  • vâșcă
  • vâșcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâșc
(să)
  • vâșc
  • vâșcam
  • vâșcai
  • vâșcasem
a II-a (tu)
  • vâști
(să)
  • vâști
  • vâșcai
  • vâșcași
  • vâșcaseși
a III-a (el, ea)
  • vâșcă
(să)
  • vâște
  • vâșca
  • vâșcă
  • vâșcase
plural I (noi)
  • vâșcăm
(să)
  • vâșcăm
  • vâșcam
  • vâșcarăm
  • vâșcaserăm
  • vâșcasem
a II-a (voi)
  • vâșcați
(să)
  • vâșcați
  • vâșcați
  • vâșcarăți
  • vâșcaserăți
  • vâșcaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâșcă
(să)
  • vâște
  • vâșcau
  • vâșca
  • vâșcaseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâșcăi
  • vâșcăire
  • vâșcăit
  • vâșcăitu‑
  • vâșcăind
  • vâșcăindu‑
singular plural
  • vâșcăie
  • vâșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâșcăi
(să)
  • vâșcăi
  • vâșcăiam
  • vâșcăii
  • vâșcăisem
a II-a (tu)
  • vâșcăi
(să)
  • vâșcăi
  • vâșcăiai
  • vâșcăiși
  • vâșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • vâșcăie
(să)
  • vâșcăie
  • vâșcăia
  • vâșcăi
  • vâșcăise
plural I (noi)
  • vâșcăim
(să)
  • vâșcăim
  • vâșcăiam
  • vâșcăirăm
  • vâșcăiserăm
  • vâșcăisem
a II-a (voi)
  • vâșcăiți
(să)
  • vâșcăiți
  • vâșcăiați
  • vâșcăirăți
  • vâșcăiserăți
  • vâșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâșcăie
(să)
  • vâșcăie
  • vâșcăiau
  • vâșcăi
  • vâșcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâșca vâșcăi regional

  • 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121.
      surse: DLRLC
    • Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, VI 505.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se foi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: forfoti attach_file un exemplu
      exemple
      • Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, VIII 14.
      surse: DLRLC

etimologie: