9 definiții pentru uzanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.

UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.

UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală, regulă; obicei statornicit. Auzim necontenit vorbindu-se de guvernul constituțional, de formele și uzanțele regimului parlamentar. KOGĂLNICEANU, S. A. 132.

UZÁNȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza].

UZÁNȚĂ, uzánțe, s. f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)

UZÁNȚĂ ~e f. Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală; conveniență; convenție. /<fr. usance, it. usanza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe

uzánță s. f., g.-d. art. uzánței; pl. uzánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZÁNȚĂ s. 1. v. datină. 2. v. cutumă. 3. obicei, regulă, rânduială, tipic, uz, (înv.) șart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 4. v. conveniență.

UZANȚĂ s. 1. datină, fel, obicei, rînduială, tradiție, uz, (înv. și pop.) rînd, (pop.) dată, lege, (înv. și reg.) pomană, (reg.) orîndă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism înv.) adet. (Așa-i ~ din bătrîni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutumă, datină, obicei, tradiție, uz. (Practică consacrată prin ~.) 3. obicei, regulă, rînduială, tipic, uz, (înv.) șart. (Care e ~ în aceste împrejurări?) 4. conveniență. (Trebuie să se supună ~elor.)

Intrare: uzanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzanță
  • uzanța
plural
  • uzanțe
  • uzanțele
genitiv-dativ singular
  • uzanțe
  • uzanței
plural
  • uzanțe
  • uzanțelor
vocativ singular
plural

uzanță

etimologie: