11 definiții pentru „utopie”   declinări

UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale. 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Ideal, concepție politică sau socială generoasă, dar irealizabilă (din cauza condițiilor obiective date). 2. Proiect imaginar, fantezist, irealizabil. – Din fr. utopie.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de mihaelutza | Semnalează o greșeală | Permalink

UTOPÍE, utopii, s. f. 1. Teorie fantezistă, care preconizează o organizare ideală a omenirii, fără să țină seama de legile obiective de dezvoltare a societății. Legea concordanței obligatorii a relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție stă la baza transformării socialismului din utopie în știință. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 44. 2. Proiect, plan imaginar, irealizabil; fantezie, himeră. [Grigore] i-a răspuns că, în alegerea tovarășei lui de viață nu se poate lăsa condus de anume utopii, căci trecutul nu se mai întoarce, oricît am vrea noi să-l întoarcem. REBREANU, R. I 50. Am și eu utopiile mele; de mult visez o școală, un ideal de școală. VLAHUȚĂ, O. A. 265. Să ne înfrățim cu călăii noștri ? Vedeți, domnilor, că ideile sînt utopii. BOLINTINEANU, O. 421.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

utopíe s. f., art. utopía, g.-d. art. utopíei; pl. utopíi, art. utopíile

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UTOPÍE s. fantasmă, fantezie, himeră, iluzie, închipuire, (livr.) irealitate. (Proiectul lui e o ~.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UTOPÍE s.f. 1. Operă literară, filozofică sau politică în care se imaginează o lume ideală. 2. Proiect irealizabil; dorință irealizabilă; fantezie, himeră, vis. 3. Concepție politică sau socială generoasă, progresistă, dar irealizabilă pentru că nu ține seama de condițiile istorice-concrete date și de legile obiective ale dezvoltării societății. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu există].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UTOPÍE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizează crearea unei alte ordini sociale, fără a ține seama de condițiile concret-istorice date și de legile obiective ale dezvoltării societății. 2. concepție, proiect irealizabil, fantezie, himeră, vis. (< fr. utopie)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UTOPÍE ~i f. 1) Proiect privind constituirea unei societăți ideale, fără a ține cont de legitățile obiective de dezvoltare a societății umane; plan irealizabil al unei societăți. 2) Intenție fantezistă; ideal iluzoriu. [G.-D. utopiei] /<fr. utopie

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

utopie f. 1. titlul operei lui Thomas Morus despre un guvern imaginar în care totul ar fi perfect; 2. fig. proiect imaginar.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*utopíe f. (d. Utópia, o țară imaginară, cuv. inventat de cancelaru englez Toma Morus la 1515, d. vgr. u, nu, și tópos, loc, și dat ca titlu uneĭ cărțĭ a luĭ în care e vorba de o guvernare ideală). Concepțiune imaginară a uneĭ societățĭ și guvernărĭ ideale. Proĭect irealizabil, aberațiune.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink