OSÂRDIE s. f. (Înv.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije.

osârdie sf [At: CORESI, EV. 233 / V: (îrg) oser~, us~, usăr~, user~ / A și: osârdie / Pl: (rar) ~ii / E: slv оусръдиѥ] (Îvr) Ardoare.

OSÂRDIE s. f. (Pop.) Stăruință în executarea unui lucru; ardoare, zel, râvnă, sârguință, străduință. – Din sl. usrŭdije.

OSÂRDIE ~i f. pop. Străduință deosebită; râvnă; zel. /<sl. usrudije

osârdie f. ardoare, zel. [Slav. USRŬDIĬE].

oserdie sf vz osârdie

usărdie sf vz osârdie

usârdie sf vz osârdie

userdie sf vz osârdie

OSÎRDIE s. f. (învechit și arhaizant) Ardoare, zel, sîrguință, rîvnă, străduință. Nenumăratele-i porecle pe care le agonisise singur, cu o vrednică și hitră osîrdie. C. PETRESCU, A. R. 11. Îmi spuse anii lui de trudă... marea osîrdie pe care o pusese zi cu zi, an cu an, să facă toate acestea. ANGHEL, PR. 58. Voi sluji cu toată osîrdia la cîte mi-a poruncit. GORJAN, H. IV 107.

osîrdie și (vechĭ) usîrdie f. (vsl. usrŭdiĭe, osîrdie, d. srĭeda, mijloc, srŭdĭce, inimă [got. hairtô, germ. herz, lat. cor, córdis, vgr. kardía, inimă]; rus. usérdie. V. milosîrdie, sîrg). Rar azĭ. Inimoșie, ardoare, zel, vioicĭune la muncă.

usîrdie, V. osîrdie.

osârdie (înv.) (desp. -di-e) s. f., art. osârdia (desp. -di-a), g.-d. osârdii, art. osârdiei

osârdie (înv.) (-di-e) s. f., art. osârdia (-di-a), g.-d. osârdii, art. osârdiei

osârdie s. f. (sil. -di-e), art. osârdia (sil. -di-a), g.-d. art. osârdiei; pl. osârdii

OSÂRDIE s. v. ardoare, asiduitate, insistență, perseverență, râvnă, sforțare, silință, sârguință, stăruință, strădanie, străduință, zel.

osîrdie s. v. ARDOARE. ASIDUITATE. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. RÎVNĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. SÎRGUINȚĂ. STĂRUINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. ZEL.

osîrdie (osîrdii), s. f. – Zel, rîvnă, aplicație, asiduitate. – Var. înv. usîrdie. Sl. usrudije (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 231), cf. rus. userdie. – Der. osîrdios, adj. (grijuliu, atent); osîrdnic, adj. (zelos, grijuliu); osîrdui, vb. refl. (a se sili, a se forța). Toate aceste cuvinte sînt înv. Cf. milosîrdie.

osârdie, osârdii, s.f. – (înv.) Zel, râvnă, stăruință. În expr. cu osârdie = cu credință (Lenghel, 1979). – Din sl. usrǔdije (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

osârdie, -i, s.f. – Zel, râvnă, stăruință. În expr. cu osârdie „cu credință” (Lenghel 1979). – Din sl. usrǔdije.