USCĂȚELE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.

USCĂȚEL, -EA, -ICĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat² (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat² + suf. -el. – Uscățică: cu schimbare de sufix.

uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat² + -el] 1 a Uscat² (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).

uscățică a [At: DLR / Pl: ~ici / E: uscat² + -ică] 1-3 Uscățea (1-3).

USCĂȚEL l. adj. dim. USCAT. Cam uscat. II. USCĂȚELE sf. pl. Uscături, vreascuri, crăci uscate: haideți la pădure, să aducem ~, să ne facă mama voastră plăcinte (RET.).

USCĂȚEL, -ICĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat² (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat² + suf. -el, -ică.

USCĂȚEL, -ICĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.

USCĂȚICĂ ~ele f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subțiri și uscate. /uscat + suf. ~ică

uscățea f. pancovă. [Lit. turtă cam uscată].

uscățeá și -ícă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă.

uscățele s. f. pl. (prăjitură)

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscățică, pl. uscățele

!uscățică s. f., g.-d. art. uscățelei; pl. uscățele

uscățea s. f., g.-d. art. uscățelei; pl. uscățele, art. uscățelele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscățică, pl. uscățele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. sg. uscățică, pl. uscățele

USCĂȚEA s. v. minciunea.

USCĂȚICĂ s. v. minciunea.

USCĂȚEA s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

USCĂȚICĂ s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)