opțiuni
  • info

7 definiții pentru uscățel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂȚEL, -EA, -ICĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el. – Uscățică: cu schimbare de sufix.

uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat2 + -el] 1 a Uscat2 (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).

USCĂȚEL, -ICĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚEL, -ICĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscățică, pl. uscățele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscățică, pl. uscățele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. sg. uscățică, pl. uscățele

Intrare: uscățel
uscățel1 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscățică
  • uscățica
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular — —
plural — —
uscățel2 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscățel, uscățicăadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui uscat (1.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.