3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uscăți a [At: DLR / Pl: ~ici / E: uscat2 + -ică] 1-3 Uscățea (1-3).

USCĂȚÍCĂ ~éle f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subțiri și uscate. /uscat + suf. ~ică

USCĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el.Uscățică: cu schimbare de sufix.

uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat2 + -el] 1 a Uscat2 (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.

USCĂȚÉLE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.

uscățea f. pancovă. [Lit. turtă cam uscată].

uscățeá și -ícă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uscățeá s. f., g.-d. art. uscățélei; pl. uscățéle, art. uscățélele

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. uscățícă, pl. uscățéle

uscățél adj. m., pl. uscățéi; f. sg. uscățícă, pl. uscățéle

uscățéle s. f. pl. (prăjitură)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

USCĂȚI s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

USCĂȚEA s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

Intrare: uscățică
uscățică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uscățea
uscățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
uscățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscăți
  • uscățica
plural
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
Intrare: uscățel
uscățel1 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscăți
  • uscățica
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
uscățel2 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uscățea uscățică

etimologie:

  • Uscat2 + sufix -el, -ică.
    surse: DEX '09 DEX '98

uscățel

  • 1. Diminutiv al lui uscat (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.
      surse: DLRLC

etimologie: