3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZITOÁRE, urzitoare, s. f. 1. Unealtă cu care se urzește materialul textil; mașină de urzit. Urzitoarea, numită în Ardeal și în unele părți ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se așază în casă. PMFILE, I. C. 263. 2. (Rar) Ursitoare. Văd apoi zîne maestre și văd alte năluciri: Pe Zorilă și Murgilă, cari grăbesc să mi se culce La cele trei urzitoare, lîngă tău de lapte dulce. COȘBUC, P. II 138.

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.

urzitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 101 / V: or~ sm urzăt~ snf / Pl: ~oare sn, (reg) ~i / E: urzi + -tor] 1 snf Unealtă pe care se pregătește urzeala pentru țesut Si: urzoi, (reg) roată1, urzaică, urzan, urzar, urzalău, urzător, urzitoi, urzoaică (1), urzoc, urzoi (1), urzor. 2 smf Persoană care urzește (1). 3 smf (Înv) Întemeietor. 4 smf Făptuitor (2). 5 smf Uneltitor (2). 6 sf (Rar) Ursitoare (3).

URZITÓR, -OÁRE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

URZITÓR2, -OÁRE, urzitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urzește pînza și întinde urzeala pe războiul de țesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager – unul din cei mai deștepți urzitori de intrigi din țara și secolul său – el își asimilă oarecare cultură. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine această mișelească faptă. Urzitorul ei... este de față. NEGRUZZI, S. III 140.

URZITÓR1, urzitoare, s. n. Mașină cu care se confecționează urzeli.

URZITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor

URZITÓR1 ~oáre n. Unealtă sau mașină de urzit. /a urzi + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzitoáre2 (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri

urzitoáre1 (femeie) s. f., g.-d. art. urzitoárei; pl. urzitoáre

urzitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. urzitoárei; pl. urzitoáre

urzitoáre (mașină) s. f., g.-d. art. urzitórii; pl. urzitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URZITÓR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.

URZITÓR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ul se urzește tortul.)

URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ se urzește tortul.)

urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.

Intrare: urzitoare (persoană)
urzitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarea
plural
  • urzitoare
  • urzitoarele
genitiv-dativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarei
plural
  • urzitoare
  • urzitoarelor
vocativ singular
  • urzitoare
  • urzitoareo
plural
  • urzitoarelor
Intrare: urzitoare (ursitoare)
urzitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarea
plural
  • urzitoare
  • urzitoarele
genitiv-dativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarei
plural
  • urzitoare
  • urzitoarelor
vocativ singular
  • urzitoare
  • urzitoareo
plural
  • urzitoarelor
Intrare: urzitor, -oare (mașină)
urzitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarea
plural
  • urzitori
  • urzitorile
genitiv-dativ singular
  • urzitori
  • urzitorii
plural
  • urzitori
  • urzitorilor
vocativ singular
plural
urzitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarea
plural
  • urzitoare
  • urzitoarele
genitiv-dativ singular
  • urzitoare
  • urzitoarei
plural
  • urzitoare
  • urzitoarelor
vocativ singular
  • urzitoare
  • urzitoareo
plural
  • urzitoarelor
urzitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzitor
  • urzitorul
  • urzitoru‑
plural
  • urzitoare
  • urzitoarele
genitiv-dativ singular
  • urzitor
  • urzitorului
plural
  • urzitoare
  • urzitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzitoare (ursitoare)

  • exemple
    • Văd apoi zîne maestre și văd alte năluciri: Pe Zorilă și Murgilă, cari grăbesc să mi se culce La cele trei urzitoare, lîngă tău de lapte dulce. COȘBUC, P. II 138.
      surse: DLRLC

etimologie:

urzitor, -oare (mașină) urzitoare

  • 1. Mașină de urzit pânza.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Urzitoarea, numită în Ardeal și în unele părți ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se așază în casă. PAMFILE, I. C. 263.
      surse: DLRLC
  • 2. Mașină cu care se confecționează urzeli.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Urzi + sufix -tor.
    surse: DEX '09

urzitor, -oare (persoană) urzitoare

  • 1. Persoană care urzește pânza.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Urzi + sufix -tor.
    surse: DEX '09