URZITOARE, urzitoare, s. f. 1. Unealtă cu care se urzește materialul textil; mașină de urzit. Urzitoarea, numită în Ardeal și în unele părți ale Moldovei de sus urzoi sau urzari, se așază în casă. PAMFILE, I. C. 263. 2. (Rar) Ursitoare. Văd apoi zîne maestre și văd alte năluciri: Pe Zorilă și Murgilă, cari grăbesc să mi se culce La cele trei urzitoare, lîngă tău de lapte dulce. COȘBUC, P. II 138.

URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, s. m. și f., urzitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. f., s. n. Mașină de urzit pânza. [Pl.: (2, n.) urzitoare] – Urzi + suf. -tor.

orzitor sn vz urzitor

urzător, ~oare snf vz urzitor

urzitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 101 / V: or~ sm urzăt~ snf / Pl: ~oare sn, (reg) ~i / E: urzi + -tor] 1 snf Unealtă pe care se pregătește urzeala pentru țesut Si: urzoi, (reg) roată¹, urzaică, urzan, urzar, urzalău, urzător, urzitoi, urzoaică (1), urzoc, urzoi (1), urzor. 2 smf Persoană care urzește (1). 3 smf (Înv) Întemeietor. 4 smf Făptuitor (2). 5 smf Uneltitor (2). 6 sf (Rar) Ursitoare (3).

URZITOR I. sm. 1 ⛓ Cel ce urzește ¶ 2 Ⓕ Întemeietor: și au stătut singur Romul, și ~ orașului și crăiei, după a căruia nume este și numele orașului Roma pînă astăzi (M.-COST.) ¶ 3 Ⓕ Uneltitor: ~ de intrigi. II. (pl. -toare) sn., URZITOARE sf., ❍URZOIU (pl. -oaie) sn. ⛓ Instrumentul pe care se urzește tortul (🖼 5197): dacă se gătește la urzit, se toarnă apă pe urzitor, ca să se șteargă lenea și ca țesutul să sporească (GOR.); cînd se sfîrșește urzitul pînzei, atunci se toarnă apă jos pe fusul urzitoarei, ca să crească în vara viitoare cînepa frumoasă și să aibă pînza rost de tesut (GOR.); de pe mosoare, te-au urzit pe urzoiu (CRG.); urzoaiele să nu le ții la soare, că-ți moare bărbatul (VOR.) [urzi].

❍URZOIU 👉 URZITOR II.

URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urzește pânza. ♦ Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. 2. S. n., s. f. Mașină de urzit pânza. – Urzi + suf. -tor.

URZITOR², -OARE, urzitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urzește pînza și întinde urzeala pe războiul de țesut. 2. Fig. Uneltitor, conspirator, complotist. Fiind un om foarte ager – unul din cei mai deștepți urzitori de intrigi din țara și secolul său – el își asimilă oarecare cultură. IORGA, L. I 32. Pricep de unde vine această mișelească faptă. Urzitorul ei... este de față. NEGRUZZI, S. III 140.

URZITOR¹, urzitoare, s. n. Mașină cu care se confecționează urzeli.

URZITOR¹ ~oare n. Unealtă sau mașină de urzit. /a urzi + suf. ~tor

URZITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care lucrează la mașina de urzit. 2) Persoană care urzește pânza. 3) fig. Persoană care inițiază în taină acțiuni reprobabile; conspirator. /a urzi + suf. ~tor

urzitoare¹ (femeie) s. f., g.-d. art. urzitoarei; pl. urzitoare

urzitoare² (mașină) s. f., g.-d. art. urzitorii; pl. urzitori

urzitoare¹ (femeie) s. f., g.-d. art. urzitoarei; pl. urzitoare

urzitoare² (mașină) s. f., g.-d. art. urzitorii; pl. urzitori

urzitoare (persoană) s. f., g.-d. art. urzitoarei; pl. urzitoare

urzitoare (mașină) s. f., g.-d. art. urzitorii; pl. urzitori

urzitor s. m., pl. urzitori

URZITOR s. v. complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor.

URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ul se urzește tortul.)

URZITOR s. (TEXT.) (reg.) urzoi. (Cu ~ se urzește tortul.)

urzitor s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.

urzitór, s.n. v. urzoi.