2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat, înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează. 2. (Înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. – Urma + suf. -ător.

URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp). ♦ (Substantivat) Persoană chemată (după alta) să fie servită, întrebată etc. ♦ (Substantivat, înv.) Urmaș, succesor. ♦ Care este arătat în cele ce urmează. 2. (Înv.) Care urmează întocmai un sfat, o poruncă. – Urma + suf. -ător.

următor, ~oare [At: (a. 1650) GCR I, 146/27 / V: (înv) ~mit sm / Pl: ~i, ~oare / E: urmă + -ător] 1-2 smnf, a (Obiect sau ființă) care urmează Si: ulterior (1). 3-4 smf, a (Obiect sau ființă) care este așa precum se arată mai departe. 5 a (înv; d. an, lună) Care este în curs Si: prezent, curent (5). 6 smf (La vocativ; ca formulă de adresare) Persoană care este chemată (după alta) ca să fie servită, întrebată etc. 7-8 smf, a (Îvr) Urmăritor (1-2). 9-10 smf, a (Înv; mai ales ccd) (Persoană) care urmează întocmai un sfat, o poruncă. 11-12 smf, a (Persoană) care procedează în acord cu... Si: adept (1). 13 a (Înv; d. verbe) Activ (4). 14 av (Rar; urmat de determinări în dativ) Conform cu... 15 smf (Îrg) Urmaș la domnie, într-o demnitate, în drepturi, în ierarhia familială Si: succesor, moștenitor.

URMĂTÓR, -OÁRE, următori, -oare, adj. 1. Care urmează (în timp sau în spațiu) după cineva sau după ceva; ulterior. Dumineca următoare primăria se umplu de oameni. REBREANU, R. I 233. Favorizată de împărații următori... colonia romană, în vreme de 160 ani, ajunse într-o stare foarte înfloritoare. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Substantivat) Pagina 4 și următoarele. ♦ (Substantivat, învechit) Urmaș, succesor, descendent. Dorobanții, sub Matei Basarab și sub următorul acestuia, uciseră sute de familii. BOLINTINEANU, O. 423. Să cîștigăm și noi de la următorii noștri mulțumirile ce le aud moșii și strămoșii. GOLESCU, Î. 3. ♦ Care este arătat mai departe, care este așa precum urmează mai jos. Îți urez ca să se poată aplica cărții tale și exametrii următori. ODOBESCU, S. III 12. Scrise răvașul următor. NEGRUZZI, S. I 25. 2. (Astăzi rar) Care urmează un sfat, o poruncă întocmai, care se conformează întru totul. Căpătai încredințarea că m-a înțeles și că va fi următoare sfaturilor mele. HOGAȘ, M. N. 184. Oricum îmi vei porunci, voi fi următor. GORJAN, H. IV 224.

URMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care urmează după ceva sau după cineva. Să intre ~orul. 2) Care este indicat în cele ce urmează. A trage ~oarele concluzii. Ne-a relatat ~oarele. /a urma + suf. ~tor

următór, -oáre adj. Care urmează, care vine pe urmă: elevu, capitulu următor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

următór adj. m., s. m., pl. următóri; adj. f., s. f. sg. și pl. următoáre; abr. urm.

următór adj. m., s. m., pl. următóri; f. sg. și pl. următoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URMĂTÓR s. v. coborâtor, continuator, descendent, moștenitor, odraslă, progenitură, scoborâtor, succesor, urmaș, viță, vlăstar.

URMĂTÓR adj. (înv.) venitor. (Ziua ~oare.)

URMĂTOR adj. (înv.) venitor. (Ziua ~.)

următor s. v. COBORÎTOR. CONTINUATOR. DESCENDENT. MOȘTENITOR. ODRASLĂ. PROGENITURĂ. SCOBORÎTOR. SUCCESOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

Următor ≠ anterior, precedent, premergător

Intrare: următoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • următoare
  • următoarea
plural
  • următoare
  • următoarele
genitiv-dativ singular
  • următoare
  • următoarei
plural
  • următoare
  • următoarelor
vocativ singular
  • următoare
  • următoareo
plural
  • următoarelor
Intrare: următor (adj.)
următor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • următor
  • următorul
  • următoru‑
  • următoare
  • următoarea
plural
  • următori
  • următorii
  • următoare
  • următoarele
genitiv-dativ singular
  • următor
  • următorului
  • următoare
  • următoarei
plural
  • următori
  • următorilor
  • următoare
  • următoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

următor următoare

  • 1. Care urmează după cineva sau ceva (în spațiu sau în timp).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ulterior venitor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dumineca următoare primăria se umplu de oameni. REBREANU, R. I 233.
      surse: DLRLC
    • Favorizată de împărații următori... colonia romană, in vreme de 160 ani, ajunse într-o stare foarte înfloritoare. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Pagina 4 și următoarele.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Care urmează întocmai un sfat, o poruncă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Căpătai încredințarea că m-a înțeles și că va fi următoare sfaturilor mele. HOGAȘ, M. N. 184.
      surse: DLRLC
    • Oricum îmi vei porunci, voi fi următor. GORJAN, H. IV 224.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere urm.
    surse: DOOM 2

etimologie:

  • Urma + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98