urioc [At: LB / V: arioc (Pl: ~oce, ~oci, ~chi smn), huruioc sn, irioc snm, iroc sn, iuruioc, orioci, oroci smp, răvoci, răvoci smp, rioci, roci, ruioc sn, ulioc, ~tioc sn, ~oici smp, uruiec sn, uruioc snm, uruiog sn, uroci smp, uruoci / Pl: ~oace, ~uri sn, ~oci sm / E: ns cf ucr уривок, srb urivak] 1 sn, (rar) sm (Pop) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul pânzei care rămân nețesute (și care se taie când se scoate pânza din război) Si: (pop) piedin, (reg) ranță, roit², (reg) ureznic. 2 sn (Îe) A ajunge la ~ A termina o treabă. 3 sn (Reg; csc) Fire de urzeală care nu încap în spată (și care se fac ghem, pe lângă război) Si: (reg) mânz. 4 sn (Mol; îf uruioc) Urzeală (învârtită pe sul) Si: teară, natră. 5 sm (Reg) Cânepă sau lână cu firul scurt. 6 sn (Trs) Tort² din stupă.

URIOC, URUIOC sm. = PIEDIN: Foaie verde busuioc, Am ajuns la uruioc (PAMF.); cînd se isprăvește pînza, să împărți uruioc la ori-cine, ca să te scoată pe lumea ailaltă din războiu (GOR.) [srb. urivak].

URIOC s. n. v. uruioc.

urioc n. Mold. capete de urzeală rămase dela țesut (se întrebuințează ca ață pentru cusut). [Și uruioc: origină necunoscută].

URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, sb. urivak.

irioci smp vz uruioc

orioci smp vz uruioc

oroci smp vz urioc

ulioc sn vz urioc

uriioc sn vz urioc

urioici smp vz urioc

uroci smp vz urioc

uruiec sn vz urioc

uruioc² snm vz urioc

uruioc¹ sns [At: LEXIC REG. 88 / E: ns cf uruială²] (Reg) Urluială (2).

uruiog sn vz urioc

uruoci smp vz urioc

URUIOC 👉 URIOC.

URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.

URUIOC, uruioace, s. n. (Popular) Partea urzelii de la capătul pînzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă cînd se scoate pînza din război. Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90. – Variantă: urioc (SEVASTOS, N. 315) s. n.

URUIOC ~ioace n. Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. /cf. ucr. uriok, urivok

uruioc n. V. urioc: baiere făcute din uruioc.

uriĭóc și uruĭóc n., pl. urĭ saŭ oace (rut. uriok, urivok, bucată, dim. d. uryv, întrerupere; rus. urývok, bucată zmulsă, d. urvátĭ, uryvátĭ, a zmulge. V. răvar). Est. Pĭedin. – În Trans. (Șez. 1928, 148) și iriĭoc, în Bucov. (rev. I. Crg. 4, 27) oriĭoșĭ, m. pl.

uruĭóc, V. urioc.

uruioc (pop.) s. n., pl. uruioace

uruioc (pop.) s. n., pl. uruioace

uruioc s. n., pl. uruioace

urioc (-oace), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orioș. Sb. urivak „sfoară” (Candrea), rut. uri(v)ok „capăt” (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati „a tăia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capăt” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este același cuvînt.

URUIOC s. v. piedin.

uruioc s. v. PIEDIN.

urioc (uruioc), uriocuri (uruiocuri), s.n. (reg.) piedin, frimbie, fire nețesute la capătul stofei.