urini vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ~nesc / E: urin²] (Mun) „A-și pierde rostul afacerilor din cauză de boală”.

URINI- elem. uro¹-.

URINĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina.

urin¹ sn vz urină

urină sf [At: AMFILOHIE, G. F. 198716 / V: (înv) urin sn / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: lat urina, fr urine] Lichid secretat de rinichi, cu substanțe rezultate din metabolismul organismului, colectat în vezica urinară și eliminat pe căile urinare Si: (pop) pișat, ud (7).

*URINĂ (pl. -ini) sf. 🫀 Lichid secretat de rinichi, de unde se scurge prin uretere în bășica udului, care-l expulzează prin uretru; urina normală este galbenă-roșiatică, cu miros caracteristic; prin ea se elimină cea mai mare parte din elementele toxice care se produc în organism [fr.].

URINĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

URINĂ s. f. Lichid secretat de rinichi și eliminat prin organele urinare.

UR- v. uro¹-.

UREO- v. uro¹-.

URINĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

URO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”, „acid uric”, „uree”. [Var. ur-, ureo-. / < fr., it. uro-, cf. gr. ouron – urină].

UREO- elem. uro¹-.

-UREZĂ elem. uro¹-.

URINĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. (< fr. urine, lat. urina)

URO¹-, UREO-, -UREZĂ, -URIE, URINI-, elem. „Urină”, „uree, acid uric”. (din fr. uro-, uréo-, -urèse, -urie, urini-; cf. gr. ouron, ouresis)

URINĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități; probe) pl. urine

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități) pl. urine

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități) pl. urine

URINI- „urină, urinar”. ◊ L. urina „urină” > fr. urini-, engl. id. > rom. urini-. □ ~fer (v. -fer), adj., 1. Care transportă urina. 2. Care se referă la urină sau la organele urinare; ~par (v. -par), adj., care produce urină.

UR-, v. URO-₁. □ ~emie (v. -emie), s. f., creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sînge; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare care conține multă uree; ~odinie (v. -odinie), s. f., micțiune dureroasă.

-UREZĂ „urină, urinare”. ◊ gr. ouresis „urinare” > fr. -urése, germ. id. > rom. -ureză.

URO-₁ „urină, urinar, uree, acid uric”. ◊ gr. ouron „urină” > fr. uro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. uro-. □ ~chimografie (~kimografie) (v. chimo-₁, v. -grafie), s. f., metodă radiochimografică pentru studiul mișcărilor chinetice ale arborelui ureteropielocaliceal; ~crom (v. -crom), s. n., substanță azotoasă care conține pigmenți urinari; ~cultură (v. -cultură), s. f., examinare metodică a culturii microbiene din urină; ~densimetru (v. densi-, v. -metru₁), s. n., aparat cu care se măsoară densitatea urinii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă de a nu fi surprins de nevoia de a urina; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce urina; ~grafie (v. -grafie), s. f., examen radiologic al căilor urinare; ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de determinare cantitativă a elementelor formate din sedimentul urinar; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul urinar; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază căile urinare și patologia acestora; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care folosește la determinarea densității urinii; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a căilor urinare; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a urinii; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Examinare endoscopică a urinii. 2. Analiză de laborator a urinii; ~terapie (v. -terapie), s. f., întrebuințare terapeutică a urinii; ~toxie (v. -toxie), s. f., grad de toxicitate pe care îl prezintă urina în cursul anumitor infecții.

URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~ei.)

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)