3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urini vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ~nesc / E: urin2] (Mun) „A-și pierde rostul afacerilor din cauză de boală”.

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina.

uri sf [At: AMFILOHIE, G. F. 198716 / V: (înv) urin sn / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: lat urina, fr urine] Lichid secretat de rinichi, cu substanțe rezultate din metabolismul organismului, colectat în vezica urinară și eliminat pe căile urinare Si: (pop) pișat, ud (7).

URÍNĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

URÍNĂ s. f. Lichid secretat de rinichi și eliminat prin organele urinare.

URÍNĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

URÍNĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. (< fr. urine, lat. urina)

URO1-, UREO-, -URÉZĂ, -URÍE, URINI-, elem. „Urină”, „uree, acid uric”. (din fr. uro-, uréo-, -urèse, -urie, urini-; cf. gr. ouron, ouresis)

URÍNĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantități) pl. uríne

urínă s. f., g.-d. art. urínei; (cantități) pl. uríne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URÍNĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~ei.)

URI s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URINI- „urină, urinar”. ◊ L. urina „urină” > fr. urini-, engl. id. > rom. urini-.~fer (v. -fer), adj., 1. Care transportă urina. 2. Care se referă la urină sau la organele urinare; ~par (v. -par), adj., care produce urină.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.

Intrare: urini
urini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urini (pref.)
prefix (I7-P)
  • urini
Intrare: urină
urină1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uri
  • urina
plural
  • urine
  • urinele
genitiv-dativ singular
  • urine
  • urinei
plural
  • urine
  • urinelor
vocativ singular
plural
urină2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uri
  • urina
plural
  • urini
  • urinile
genitiv-dativ singular
  • urini
  • urinii
plural
  • urini
  • urinilor
vocativ singular
plural

urină

  • 1. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica minară și eliminat din organism prin uretră.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: