14 definiții pentru uree

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UREE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.

UREE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.

uree sf [At: ANTROP. 134/19 / P: ~re-e / V: (îvr) ureum s / Pl: ? / E: fr uree] Substanță organică incoloră, cristalizată, solubilă în apă, prezentă în sânge, care se elimină prin urină sau se obține sintetic, fiind folosită în industria chimică ori ca îngrășământ agricol Si: carbodiamidă.

UREE s. f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în sînge și în urină (și care se obține și pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășămînt agricol și la fabricarea unor mase plastice, a unor cleiuri etc.). Ureea este un compus azotat, care se formează cu atît mai mult cu cît regimul alimentar conține mai multă carne. ANATOMIA 170.

UREE s.f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în cantități mici în urină, putîndu-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. [Pron. -re-e, gen. -eei. / < fr. urée, cf. gr. ouron – urină].

UREE s. f. substanță organică albă, cristalizată, în cantități mici în urină, putându-se fabrica și sintetic; carbodiamidă. (< fr. urée)

UREE f. Substanță organică incoloră, cristalizată, prezentă în sânge și eliminată din organism prin urină și sudoare. [G.-D. ureei; Sil. -re-e] /<fr. urée

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uree s. f., art. ureea, g.-d. uree, art. ureei

uree s. f., art. ureea, g.-d. uree, art. ureei

uree s. f., art. ureea, g.-d. uree, art. ureei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UREE s. (CHIM., BIOL.) carbamidă, carbodiamidă.

Intrare: uree
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uree
  • ureea
plural
genitiv-dativ singular
  • uree
  • ureei
plural
vocativ singular
plural
ureum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ureesubstantiv feminin

  • 1. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ureea este un compus azotat, care se formează cu atît mai mult cu cît regimul alimentar conține mai multă carne. ANATOMIA 170. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.