UREE s. f. Substanță organică albă, cristalizată, care se găsește în sînge și în urină (și care se obține și pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășămînt agricol și la fabricarea unor mase plastice, a unor cleiuri etc.). Ureea este un compus azotat, care se formează cu atît mai mult cu cît regimul alimentar conține mai multă carne. ANATOMIA 170.