urdiniș sn [At: (a. 1591-1592) DOC. î. (XVI), 171 / V: (îrg) or~, (reg) orden~, ~den~ / Pl: ~uri, (îrg) ~e / E: urdina + -iș] 1 Deschizătură mică într-un stup prin care intră și ies albinele Si: (reg) ocinuță, urdinare (8), (pop) umblătoare (24), (reg) urdinătoare (2). 2 (Pan) Deschizătură (4). 3 (Reg) Strungă. 4 (Reg) Jgheab pe unde curge mustul din teasc. 5 (Reg) Intrare și ieșire a albinelor din urdiniș (1). 6 (Reg) Forfotă (1). 7 (Ccr) Mulțime de oameni care forfotesc. 8 (Ban) Diaree (1). 9 (Îvr) Albinărit (1).

URDINIȘ, urdinișuri, s. n. Deschizătură pe unde ies și intră albinele în stup. Pretutindeni, în fața clădirilor din cazarmă, vedeai soldați strînși, pîlcuri, pîlcuri, la intrări, ca albinele la urdiniș. V. ROM. noiembrie 1953, 126. Răzășii noștri de la Dăvideni sînt ca albinele care nu sufăr în știubei fluturele cu cap de mort și-l străpung la urdiniș cu acele lor. SADOVEANU, N. P. 60. Nu se lasă pînă ce găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea... se duce la roi, răstoarnă albinele frumușel din pălărie în buștihan. CREANGĂ, P. 238.

URDINIȘ ~uri n. Deschizătură îngustă la baza unui stup, lăsată special pentru ca albinele să poată ieși și intra. /a urdina + suf. ~iș

urdiniș n. gaura stupului pe unde ies și intră albinele. [V. urdinà].

urdiníș n., pl. urĭ și e (d. a urdina, a trepăda, a umbla mult, ca acoperiș d. a acoperi. Cp. cu urcelnic). Găurica pin care albinele intră în stup. – Și ord- (Vs.). În Ilf. preotcă (eo dift.). V. captar.

ordiniș sn vz urdiniș

urdeniș sn vz urdiniș

ordiníș, V. urdiniș.

urdiniș s. n., pl. urdinișuri

urdiniș s. n., pl. urdinișuri

urdiniș s. n., pl. urdinișuri

urdiniș, pl. urdinișuri

urdiniș, -nișuri.

URDINIȘ s. (reg.) pretcă. (~ la stup.)

URDINIȘ s. (reg.) pretcă. (~ la stup.)

urdiníș, urdinișuri, s.n. (reg.) Orificiu din partea inferioară a coșului, pentru circulația albinelor. – Din urdina „a alerga încoace și încolo, a umbla mult, a frecventa, a vizita” + suf. -iș (Scriban, DEX, MDA).

urdiniș, urdinișuri, s.n. – (reg.) Orificiu din partea inferioară a coșului pentru albine (coșnițe) pentru circulația albinelor; atestat în Chioar (Șainelic, 1986). – Din urdina „a alerga încoace și încolo, a umbla mult, a frecventa, a vizita” (< lat. ordinare) + suf. -iș (Scriban, DEX, MDA).

urdiniș,-uri, s.n. – Orificiu din partea inferioară a coșului pentru albine (coșnițe) pentru circulația albinelor; atestat în Chioar (Șainelic 1986). – Din urdina (> lat. ordĭnare), cu sensul de „a alerga încoace și încolo, a merge mereu într-un loc, a umbla mult (a frecventa, a vizita); a ieși des afară (pentru sine), a avea diaree”.