2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urdin sn [At: HERODOT2 (1645), 342 / V: (înv) / Pl: ? / E: pvb urdina] 1 (Reg; îlav) Pe ~ Unul după altul Si: în șir, succesiv. 2 (Îal) Fără întrerupere Si: consecutiv (1).

úrdin, a v. intr. (lat. órdino, -áre, „a pune’n ordine, în rînd”, de unde înț. de „a merge’n ordine, a curge”). Vechĭ. Mă duc și vin mereŭ, trepăd, mă vîntur: Multă nevoĭe de Turcĭ ce urdinaŭ în sus și în jos (Let. 3, 77). Nae urdina regulat aci fiind-că nu-l stingherea nimenĭ (Ĭov. 36). Mă duc mereu la latrină, am treapăd, am diareĭe.

URDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. și: urdinez] – Lat. ordinare.

URDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. și: urdinez] – Lat. ordinare.

urdina vi [At: COD. VOR2. 3275 / V: (reg) ordi (Pzi: ord) ~ni / Pzi: urdin și (rar) ~nez / E: ml ordinare] 1 (Îrg) A merge des undeva sau la cineva. 2 (Îrg) A umbla (alergând) dintr-un loc într-altul, de colo-colo. 3 (Îrg) A umbla după ceva sau după cineva. 4 (Trs; spc) A merge cu oile zilnic, în timpul iernii, la locul unde e depozitat fânul, pentru a le hrăni. 5 (Îvr) A întreține relații sexuale. 6 (Pop; d. albine) A ieși și a intra de repetate ori prin urdiniș (1). 7 (Îrg) A avea diaree. 8 (Reg) A evacua materiile fecale din intestin. 9 (Reg; fig; irn) A vorbi mult și fără rost Si: a trăncăni.

URDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (Învechit și popular) 1. A merge des la cineva sau undeva (uneori fără rost). Poteceaua după vale, Făcută d-o fată mare, Urdinînd la vrăjitoare, Să-mi facă să mă omoare. MAT. FOLK. 368. 2. A avea diaree. Cînd urdină omul mult... Să fiarbă linte de șase ori. ȘEZ. IX 126.

A URDINÁ urdín intranz. înv. 1) A face același drum de nenumărate ori; a merge des la cineva sau undeva. 2) A avea diaree. /<lat. ordinare

urdinà v. a avea urdinare. [Vechiu-rom. urdina, a umbla des (sens păstrat încă de urdiniș) = lat. ORDINARE, a pune în ordine].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urdiná (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 urdínă

urdiná vb., ind. prez. 1 sg. urdín, 3 sg. și pl. urdínă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URDINÁ vb. (MED.) (reg.) a trepăda.

URDINA vb. (MED.) (reg.) a trepăda.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urdiná (urdin, urdinát), vb.1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdiniș, s. n. (deschizătură, gură de stup). În Mold.

Intrare: urdin
urdin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urdina
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urdina
  • urdinare
  • urdinat
  • urdinatu‑
  • urdinând
  • urdinându‑
singular plural
  • urdi
  • urdinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urdin
(să)
  • urdin
  • urdinam
  • urdinai
  • urdinasem
a II-a (tu)
  • urdini
(să)
  • urdini
  • urdinai
  • urdinași
  • urdinaseși
a III-a (el, ea)
  • urdi
(să)
  • urdine
  • urdina
  • urdină
  • urdinase
plural I (noi)
  • urdinăm
(să)
  • urdinăm
  • urdinam
  • urdinarăm
  • urdinaserăm
  • urdinasem
a II-a (voi)
  • urdinați
(să)
  • urdinați
  • urdinați
  • urdinarăți
  • urdinaserăți
  • urdinaseți
a III-a (ei, ele)
  • urdi
(să)
  • urdine
  • urdinau
  • urdina
  • urdinaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urdina
  • urdinare
  • urdinat
  • urdinatu‑
  • urdinând
  • urdinându‑
singular plural
  • urdinea
  • urdinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urdinez
(să)
  • urdinez
  • urdinam
  • urdinai
  • urdinasem
a II-a (tu)
  • urdinezi
(să)
  • urdinezi
  • urdinai
  • urdinași
  • urdinaseși
a III-a (el, ea)
  • urdinea
(să)
  • urdineze
  • urdina
  • urdină
  • urdinase
plural I (noi)
  • urdinăm
(să)
  • urdinăm
  • urdinam
  • urdinarăm
  • urdinaserăm
  • urdinasem
a II-a (voi)
  • urdinați
(să)
  • urdinați
  • urdinați
  • urdinarăți
  • urdinaserăți
  • urdinaseți
a III-a (ei, ele)
  • urdinea
(să)
  • urdineze
  • urdinau
  • urdina
  • urdinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urdina învechit regional

  • 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Poteceaua după vale, Făcută d-o fată mare, Urdinînd la vrăjitoare, Să-mi facă să mă omoare. MAT. FOLK. 368.
      surse: DLRLC
  • 2. A avea diaree.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: trepăda un exemplu
    exemple
    • Cînd urdină omul mult... Să fiarbă linte de șase ori. ȘEZ. IX 126.
      surse: DLRLC

etimologie: