URDINA, urdin, vb. I. Intranz. (Învechit și popular) 1. A merge des la cineva sau undeva (uneori fără rost). Poteceaua după vale, Făcută d-o fată mare, Urdinînd la vrăjitoare, Să-mi facă să mă omoare. MAT. FOLK. 368. 2. A avea diaree. Cînd urdină omul mult... Să fiarbă linte de șase ori. ȘEZ. IX 126.