16 definiții pentru urbanism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANÍSM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Urbanitate. – Din fr. urbanisme.

urbanism sn [At: SCRIBAN, D. / S și: ~izm / Pl: (rar) ~e / E: fr urbanisme] 1 Urbanistică (1). 2 (Fig) Comportare plină de politețe, de amabilitate, de bună-cuviință Si: (liv) urbanitate.

URBANÍSM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Atitudine, comportare plină de politețe, de bună-cuviință; urbanitate. – Din fr. urbanisme.

URBANÍSM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Politețe, bună-cuviință.

URBANÍSM s.n. 1. Urbanistică. 2. Politețe, bunăcuviință; urbanitate. ♦ Mod de viață al orășeanului. [Cf. fr. urbanisme, it. urbanismo].

URBANÍSM s. n. 1. urbanistică. 2. urbanitate. (< fr. urbanisme)

URBANÍSM n. v. URBANISTICĂ. /<fr. urbanisme

*urbanízm n., pl. e. Știința construiriĭ și conduceriĭ orașelor (cuv. creat de ingineru Clerget, Francez).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URBANÍSM s. v. cuviință, decență, politețe, respect.

URBANISM s. urbanistică. (Probleme de ~.)

urbanism s. v. CUVIINȚĂ. DECENȚĂ. POLITEȚE. RESPECT.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

URBANÍSM (< fr., it.; lat. urbanus „orășenesc”). s. n. Ramură a arhitecturii care proiectează și planifică lucrările de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești (oraș, sat etc.), împreună cu complexul de măsuri social-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesităților materiale și social-culturale ale noilor așezări; urbanistică. Elemente de sistematizare urbană au existat chiar și în orașele antice (inclusiv sisteme de aducțiune a apei și canalizare) și în cele medievale, dar u. și-a definit obiectul îndeosebi de la sfârșitul sec. 19 și în sec. 20 ca urmare a creșterii explozive a populației urbane și a noilor cerințe de aprovizionare, transport, activități recreative etc. legate de viața modernă.

Intrare: urbanism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanism
  • urbanismul
  • urbanismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • urbanism
  • urbanismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urbanism

etimologie: