20 de definiții pentru uranisc / oranist oranist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URANÍSC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oraníst s. n.] – Din ngr. uranískos.

uranisc sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ? / V: ~st, oranist / Pl: ~uri / E: ngr οὐρανίσκος] (Înv) Baldachin (1).

*uranísc n., pl. urĭ (ngr. [de la vgr.] uraniskos, dim d. uranós, cer, firmament). Baldachin. – Pop. oraníst.

oranist sn [At: DEX / V: uranisc / Pl: ~uri / E: ngr οὐρανίσκος] (Rar) Baldachin.

ORANÍST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uranísc s. n.] – Din ngr. uranískos.

ORANÍST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. Leana l-a îngropat cu alai mare. Zece popi, arhiereu, oranist, colivă, steagul bisericii Troița, flori, luminări, zăbranice. DELAVRANCEA, H. TUD. 29.

oranist n. uranisc: paturile cu un fel de oranist d’asupra ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!uranísc/oraníst (înv.) s. n., pl. uraníscuri/oranísturi

oraníst/uranísc s. n., pl. oranísturi/uraníscuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URANÍSC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

ORANIST s. (BIS.) baldachin, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uranísc (-curi), s. n. – Baldachin. – Var. oranist. Ngr. ούρανίσϰος (Cihac, II, 710; Roesler 577).

Intrare: uranisc / oranist
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uranisc
  • uraniscul
  • uraniscu‑
plural
  • uraniscuri
  • uraniscurile
genitiv-dativ singular
  • uranisc
  • uraniscului
plural
  • uraniscuri
  • uraniscurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oranist
  • oranistul
  • oranistu‑
plural
  • oranisturi
  • oranisturile
genitiv-dativ singular
  • oranist
  • oranistului
plural
  • oranisturi
  • oranisturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uranisc / oranist oranist

etimologie: