2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urâțit, ~ă a [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 251 / Pl: ~iți, ~e / E: urâți] (Rar) Care și-a pierdut din frumusețe Si: sluțit.

URÂȚÍ, urățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.

urâți vr [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) uriți / Pzi: esc / E: urât2] 1 A deveni urât2 (17) Si: a poci1, a sluți. 2 (Reg; d. rufe, haine) A se murdări. 3 (D. vreme) A se schimba în rău Si: a se strica.

URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.

URÎȚÍ, urîțesc, vb. IV. Refl. A deveni urît; a se diforma, a se sluți, a se poci. Ea are douăzeci, douăzeci și ceva de ani. S-a urîțit. PAS, Z. I 222.

URÎȚÍT, -Ă, urîțiți, -te, adj. Care a devenit urît. Zilnica defilare a unor oameni care vin urîțiți, cu vinele gîtului umflate de grija pierderii sau cîștigului unui lucru adeseori neînsemnat. La TDRG.

A URÂȚÍ ~ésc tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât

A SE URÂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât

urîțésc v. tr. (d. urît). Prefac în urît: bătrîneța te urîțește, timpu s’a urîțit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urâțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 să urâțeáscă

urâțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urâțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URÂȚÍT adj. v. desfigurat.

URÂȚÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)

URÎȚI vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strîmba, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăia, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)

URÎȚIT adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strîmb, strîmbat, urît, (reg.) stropșit, zgîmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ de ură.)

Intrare: urâțit
urâțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâțit
  • urâțitul
  • urâțitu‑
  • urâți
  • urâțita
plural
  • urâțiți
  • urâțiții
  • urâțite
  • urâțitele
genitiv-dativ singular
  • urâțit
  • urâțitului
  • urâțite
  • urâțitei
plural
  • urâțiți
  • urâțiților
  • urâțite
  • urâțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: urâți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urâți
  • urâțire
  • urâțit
  • urâțitu‑
  • urâțind
  • urâțindu‑
singular plural
  • urâțește
  • urâțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urâțesc
(să)
  • urâțesc
  • urâțeam
  • urâții
  • urâțisem
a II-a (tu)
  • urâțești
(să)
  • urâțești
  • urâțeai
  • urâțiși
  • urâțiseși
a III-a (el, ea)
  • urâțește
(să)
  • urâțească
  • urâțea
  • urâți
  • urâțise
plural I (noi)
  • urâțim
(să)
  • urâțim
  • urâțeam
  • urâțirăm
  • urâțiserăm
  • urâțisem
a II-a (voi)
  • urâțiți
(să)
  • urâțiți
  • urâțeați
  • urâțirăți
  • urâțiserăți
  • urâțiseți
a III-a (ei, ele)
  • urâțesc
(să)
  • urâțească
  • urâțeau
  • urâți
  • urâțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urâțit

  • 1. Care a devenit urât.
    surse: DLRLC sinonime: desfigurat un exemplu
    exemple
    • Zilnica defilare a unor oameni care vin urîțiți, cu vinele gîtului umflate de grija pierderii sau cîștigului unui lucru adeseori neînsemnat. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

urâți

  • 1. reflexiv A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: poci sluți un exemplu
    exemple
    • Ea are douăzeci, douăzeci și ceva de ani. S-a urîțit. PAS, Z. I 222.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • urât
    surse: DEX '09 DEX '98