15 definiții pentru unifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIFICÁ, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.

unifica [At: BARCIANU / Pzi: unific / E: fr unifier, it unificare] 1 vt A realiza un întreg din mai multe elemente, din mai multe părți. 2 vr A forma un obiect, un concept etc. unic1 (1). 3 vt A cuprinde într-un sistem unic1 (1). 4 vt A reduce la un tip unic. 5 vt A face să fie de un singur fel. 6 vr A deveni unitar (5).

UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.

UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A strînge la un loc (prin raporturi trainice), a face un tot din mai multe elemente; a realiza o unitate, a uni. 2. A cuprinde într-un sistem; a face să fie unitar (înlăturînd inconsecvențele). A unifica ortografia.

UNIFICÁ vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unífic, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].

UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)

A UNIFICÁ unífic tranz. 1) (obiecte răzlețe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la același numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare

unificà v, a face un tot din mai multe părți.

*unífic, a v. tr. (mlat. uni-fico, -ficáre, d. unus, unu, și fácere, a face). Fac să fie la un fel, de un singur fel: a unifica niște lefĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unificá (a ~) vb., ind. prez. 3 unífică

unificá vb., ind. prez. 1 sg. unífic, 3 sg. și pl. unífică

unifica (ind. prez. 3 sg. și pl. unifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNIFICÁ vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)

UNIFICA vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)

Intrare: unifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • unifica
  • unificare
  • unificat
  • unificatu‑
  • unificând
  • unificându‑
singular plural
  • unifică
  • unificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unific
(să)
  • unific
  • unificam
  • unificai
  • unificasem
a II-a (tu)
  • unifici
(să)
  • unifici
  • unificai
  • unificași
  • unificaseși
a III-a (el, ea)
  • unifică
(să)
  • unifice
  • unifica
  • unifică
  • unificase
plural I (noi)
  • unificăm
(să)
  • unificăm
  • unificam
  • unificarăm
  • unificaserăm
  • unificasem
a II-a (voi)
  • unificați
(să)
  • unificați
  • unificați
  • unificarăți
  • unificaserăți
  • unificaseți
a III-a (ei, ele)
  • unifică
(să)
  • unifice
  • unificau
  • unifica
  • unificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unifica

  • 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reuni uni (verb)
  • 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A unifica ortografia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: