2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.

UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.

unduire sf [At: EMINESCU, O. I, 141 / V: (înv) ~doiare, ~doire / Pl: ~ri / E: undui1] 1 Mișcare în unde a suprafețelor apelor Si: (rar) unduială (1). 2 Curgere șerpuită a unei ape Si: (rar) unduială (2). 3 (Pan) Ondulare. 4 Formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare Si: (rar) unduială (4). 5 (Fig) Mlădiere a unui sunet sau a vocii Si: modulare, (rar) unduială (5).

UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante: undoiáre (EMINESCU, O. I 141), undoíre (SADOVEANU, P. S. 207), unduiére (C. PETRESCU, Î. II 96) s. f.

UNDOÍ vb. IV v. undui.

UNDOIÁ vb. I v. undui.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer).

undui1 vi [At: BARCIANU / V: ondoia, ~doi, ~doia, ~a / Pzi: ~esc / E: undă + -ui cf fr ondoyer] 1 vi (D. suprafața apelor) A face valuri Si: a unda (1). 2 vi (D. ape curgătoare) A curge șerpuind. 3 vi (Pan) A ondula. 4 vi (Pan) A forma (în mișcare) o linie ondulată Si: a șerpui. 5-6 vir (Pan; d. păr) A avea sau a face (în mișcare) unde.

undui2 vt [At: CV 1952, nr. 1, 34 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A ierta.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor) A face unde; (despre ape curgătoare) a curge cu cotituri, șerpuit. Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. ◊ (Prin analogie) Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (Refl.) Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. – Variantă: undoí (EMINESCU, N. 48) vb. IV.

A SE UNDUÍ se ~iéște intranz. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + suf. ~ui

A UNDUÍ ~iéște 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mișca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula. 2. tranz. A face să se unduiască. /undă + suf. ~ui

ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer).

undoiare f. mișcare de undulațiune: fig. undoiarea unei iniști EM.

unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unduire s. f., g.-d. art. unduirii; pl. unduiri

unduire s. f., g.-d. art. unduirii; pl. unduiri

unduíre s. f., g.-d. art. unduírii; pl. unduíri

undui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, 3 sg. unduiește, imperf. 1 unduiam; conj. prez. 1 sg. să unduiesc, 3 să unduiască

undui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, imperf. 3 sg. unduia; conj. prez. 3 să unduiască

unduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiésc, imperf. 3 sg. unduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. unduiáscă

undui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. unduiesc, conj. unduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNDUÍRE s. învălurare, ondulare. (~ suprafeței unei ape.)

UNDUIRE s. învălurare, ondulare. (~ suprafeței unei ape.)

UNDUÍ vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vântul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreți, a tremura, (glumeț) a (se) zbârli. (Suprafața apei se ~ de vânt.) 3. (fig.) a râura. (Părul îi ~.)

UNDUI vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vîntul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreți, a tremura, (glumeț) a (se) zbîrli. (Suprafața apei se ~ de vînt.) 3. (fig.) a rîura. (Părul îi ~.)

Intrare: unduire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unduire
  • unduirea
plural
  • unduiri
  • unduirile
genitiv-dativ singular
  • unduiri
  • unduirii
plural
  • unduiri
  • unduirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undoire
  • undoirea
plural
  • undoiri
  • undoirile
genitiv-dativ singular
  • undoiri
  • undoirii
plural
  • undoiri
  • undoirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undoiare
  • undoiarea
plural
  • undoieri
  • undoierile
genitiv-dativ singular
  • undoieri
  • undoierii
plural
  • undoieri
  • undoierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unduiere
  • unduierea
plural
  • unduieri
  • unduierile
genitiv-dativ singular
  • unduieri
  • unduierii
plural
  • unduieri
  • unduierilor
vocativ singular
plural
Intrare: undui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undui
  • unduire
  • unduit
  • unduitu‑
  • unduind
  • unduindu‑
singular plural
  • unduiește
  • unduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unduiesc
(să)
  • unduiesc
  • unduiam
  • unduii
  • unduisem
a II-a (tu)
  • unduiești
(să)
  • unduiești
  • unduiai
  • unduiși
  • unduiseși
a III-a (el, ea)
  • unduiește
(să)
  • unduiască
  • unduia
  • undui
  • unduise
plural I (noi)
  • unduim
(să)
  • unduim
  • unduiam
  • unduirăm
  • unduiserăm
  • unduisem
a II-a (voi)
  • unduiți
(să)
  • unduiți
  • unduiați
  • unduirăți
  • unduiserăți
  • unduiseți
a III-a (ei, ele)
  • unduiesc
(să)
  • unduiască
  • unduiau
  • undui
  • unduiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undoi
  • undoire
  • undoit
  • undoitu‑
  • undoind
  • undoindu‑
singular plural
  • undoiește
  • undoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undoiesc
(să)
  • undoiesc
  • undoiam
  • undoii
  • undoisem
a II-a (tu)
  • undoiești
(să)
  • undoiești
  • undoiai
  • undoiși
  • undoiseși
a III-a (el, ea)
  • undoiește
(să)
  • undoiască
  • undoia
  • undoi
  • undoise
plural I (noi)
  • undoim
(să)
  • undoim
  • undoiam
  • undoirăm
  • undoiserăm
  • undoisem
a II-a (voi)
  • undoiți
(să)
  • undoiți
  • undoiați
  • undoirăți
  • undoiserăți
  • undoiseți
a III-a (ei, ele)
  • undoiesc
(să)
  • undoiască
  • undoiau
  • undoi
  • undoiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undoia
  • undoiere
  • undoiat
  • undoiatu‑
  • undoind
  • undoindu‑
singular plural
  • undoia
  • undoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undoiez
(să)
  • undoiez
  • undoiam
  • undoiai
  • undoiasem
a II-a (tu)
  • undoiezi
(să)
  • undoiezi
  • undoiai
  • undoiași
  • undoiaseși
a III-a (el, ea)
  • undoia
(să)
  • undoieze
  • undoia
  • undoie
  • undoiase
plural I (noi)
  • undoiem
(să)
  • undoiem
  • undoiam
  • undoiarăm
  • undoiaserăm
  • undoiasem
a II-a (voi)
  • undoiați
(să)
  • undoiați
  • undoiați
  • undoiarăți
  • undoiaserăți
  • undoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • undoia
(să)
  • undoieze
  • undoiau
  • undoia
  • undoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unduire, unduirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, prin generalizare, asemenea undelor unei ape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. DLRLC
    • format_quote prin analogie Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. DLRLC
    • format_quote prin analogie Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote figurat Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. DLRLC
    • 1.1. figurat Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. DLRLC
etimologie:
  • vezi undui DEX '98 DEX '09

undui, unduiescverb

  • 1. unipersonal (Despre suprafața apelor) A face unde, a se propaga în formă de unde. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A se mișca asemenea undelor unei ape. DEX '09 DEX '98 NODEX
      • format_quote Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. DLRLC
      • format_quote Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. DLRLC
      • format_quote Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. DLRLC
      • format_quote reflexiv Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. DLRLC
  • 2. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.