2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.

UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.

unduire sf [At: EMINESCU, O. I, 141 / V: (înv) ~doiare, ~doire / Pl: ~ri / E: undui1] 1 Mișcare în unde a suprafețelor apelor Si: (rar) unduială (1). 2 Curgere șerpuită a unei ape Si: (rar) unduială (2). 3 (Pan) Ondulare. 4 Formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare Si: (rar) unduială (4). 5 (Fig) Mlădiere a unui sunet sau a vocii Si: modulare, (rar) unduială (5).

UNDUÍRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante: undoiáre (EMINESCU, O. I 141), undoíre (SADOVEANU, P. S. 207), unduiére (C. PETRESCU, Î. II 96) s. f.

UNDOÍ vb. IV v. undui.

UNDOIÁ vb. I v. undui.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I, undoí vb. IV] – Undă + suf. -ui (după fr. ondoyer).

undui2 vt [At: CV 1952, nr. 1, 34 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A ierta.

undui1 vi [At: BARCIANU / V: ondoia, ~doi, ~doia, ~a / Pzi: ~esc / E: undă + -ui cf fr ondoyer] 1 vi (D. suprafața apelor) A face valuri Si: a unda (1). 2 vi (D. ape curgătoare) A curge șerpuind. 3 vi (Pan) A ondula. 4 vi (Pan) A forma (în mișcare) o linie ondulată Si: a șerpui. 5-6 vir (Pan; d. păr) A avea sau a face (în mișcare) unde.

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga în formă de unde. ♦ P. gener. A se mișca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoiá vb. I. undoí vb. IV] – Undi + suf. -ui; (după fr. ondoyer).

UNDUÍ, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafața apelor) A face unde; (despre ape curgătoare) a curge cu cotituri, șerpuit. Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36. ◊ (Prin analogie) Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115. Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163. Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198. (Refl.) Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501. – Variantă: undoí (EMINESCU, N. 48) vb. IV.

A SE UNDUÍ se ~iéște intranz. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + suf. ~ui

A UNDUÍ ~iéște 1. intranz. 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mișca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula. 2. tranz. A face să se unduiască. /undă + suf. ~ui

ondoì v. a undula: negrele-i bucle ondoaie’n zefire EM. (= fr. ondoyer).

undoiare f. mișcare de undulațiune: fig. undoiarea unei iniști EM.

unduì v. a se ridica ca undele mării: fruntea de bucle unduind EM. (= fr. ondoyer).

arată toate definițiile

Intrare: unduire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unduire
  • unduirea
plural
  • unduiri
  • unduirile
genitiv-dativ singular
  • unduiri
  • unduirii
plural
  • unduiri
  • unduirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undoire
  • undoirea
plural
  • undoiri
  • undoirile
genitiv-dativ singular
  • undoiri
  • undoirii
plural
  • undoiri
  • undoirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • undoiare
  • undoiarea
plural
  • undoieri
  • undoierile
genitiv-dativ singular
  • undoieri
  • undoierii
plural
  • undoieri
  • undoierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unduiere
  • unduierea
plural
  • unduieri
  • unduierile
genitiv-dativ singular
  • unduieri
  • unduierii
plural
  • unduieri
  • unduierilor
vocativ singular
plural
Intrare: undui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undui
  • unduire
  • unduit
  • unduitu‑
  • unduind
  • unduindu‑
singular plural
  • unduiește
  • unduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unduiesc
(să)
  • unduiesc
  • unduiam
  • unduii
  • unduisem
a II-a (tu)
  • unduiești
(să)
  • unduiești
  • unduiai
  • unduiși
  • unduiseși
a III-a (el, ea)
  • unduiește
(să)
  • unduiască
  • unduia
  • undui
  • unduise
plural I (noi)
  • unduim
(să)
  • unduim
  • unduiam
  • unduirăm
  • unduiserăm
  • unduisem
a II-a (voi)
  • unduiți
(să)
  • unduiți
  • unduiați
  • unduirăți
  • unduiserăți
  • unduiseți
a III-a (ei, ele)
  • unduiesc
(să)
  • unduiască
  • unduiau
  • undui
  • unduiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undoi
  • undoire
  • undoit
  • undoitu‑
  • undoind
  • undoindu‑
singular plural
  • undoiește
  • undoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undoiesc
(să)
  • undoiesc
  • undoiam
  • undoii
  • undoisem
a II-a (tu)
  • undoiești
(să)
  • undoiești
  • undoiai
  • undoiși
  • undoiseși
a III-a (el, ea)
  • undoiește
(să)
  • undoiască
  • undoia
  • undoi
  • undoise
plural I (noi)
  • undoim
(să)
  • undoim
  • undoiam
  • undoirăm
  • undoiserăm
  • undoisem
a II-a (voi)
  • undoiți
(să)
  • undoiți
  • undoiați
  • undoirăți
  • undoiserăți
  • undoiseți
a III-a (ei, ele)
  • undoiesc
(să)
  • undoiască
  • undoiau
  • undoi
  • undoiseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • undoia
  • undoiere
  • undoiat
  • undoiatu‑
  • undoind
  • undoindu‑
singular plural
  • undoia
  • undoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • undoiez
(să)
  • undoiez
  • undoiam
  • undoiai
  • undoiasem
a II-a (tu)
  • undoiezi
(să)
  • undoiezi
  • undoiai
  • undoiași
  • undoiaseși
a III-a (el, ea)
  • undoia
(să)
  • undoieze
  • undoia
  • undoie
  • undoiase
plural I (noi)
  • undoiem
(să)
  • undoiem
  • undoiam
  • undoiarăm
  • undoiaserăm
  • undoiasem
a II-a (voi)
  • undoiați
(să)
  • undoiați
  • undoiați
  • undoiarăți
  • undoiaserăți
  • undoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • undoia
(să)
  • undoieze
  • undoiau
  • undoia
  • undoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

unduire undoire undoiare unduiere

  • 1. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, prin generalizare, asemenea undelor unei ape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ondulare învălurare 4 exemple
    exemple
    • Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • figurat Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi undui
    surse: DEX '98 DEX '09

undui undoi undoia

  • 1. unipersonal (Despre suprafața apelor) A face unde, a se propaga în formă de unde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Cum unduiește Volga. TULBURE, V. R. 36.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A se mișca asemenea undelor unei ape.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX 4 exemple
      exemple
      • Lanurile de grîu argintii unduiau blînd și foșneau abia auzit. DUMITRIU, N. I 115.
        surse: DLRLC
      • Era ș-o mișcare a mijlocului, care făcea să-i unduiască... rochia ca bătută de vînt. SADOVEANU, P. S. 163.
        surse: DLRLC
      • Păpurișul cînta, unduia în bătaia vîntului. SANDU-ALDEA, U. P. 198.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Pe umeri și pe spate, părul negru se unduia într-o revărsare ușoară. MIHALE, O. 501.
        surse: DLRLC
  • 2. rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula.
    surse: NODEX

etimologie: