UNANIMITATE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.

unanimitate sf [At: STAMATI, D. / V: (rar) unanimita / Pl: ? / E: fr unanimité, lat unanimitas, -atis] 1 Unitate (13) de idei, de opinii, de sentimente etc. 2 (Îlav) În (sau cu) ~ Cu aprobarea tuturor.

UNANIMITATE s. f. Acord total de idei, de opinii, de sufragii; totalitate de persoane. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.

UNANIMITATE s. f. Unitate de idei, de opinii; (rar) totalitate de persoane. Romînia va putea urma pe... căile alese de unanimitatea concetățenilor săi. RUSSO, S. 63. ◊ (Mai ales în loc. adv.) În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. Curtea l-a condamnat la moarte în unanimitate, fără discuție, atît a fost de vădită crima. REBREANU, P. S. 17. Judecătorii intrară în camera de consiliu. După cinsprezece minute ieșiră și declarară în unanimitate că sînt inocent. BOLINTINEANU, O. 409. Mi-a scăpat din vedere dijma... nădăjduiesc însă că comisiunea în unanimitate o va desființa. KOGĂLNICEANU, S. A. 126.

UNANIMITATE s.f. Unitate de idei, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină (între toți). ♦ În unanimitate = în mod unanim. ♦ Rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. [Cf. fr. unanimité, lat. unanimitas].

UNANIMITATE s. f. acord, unitate de idei, de sentimente etc.; totalitate de persoane. ♦ în ~ = în mod unanim. ◊ rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. (< fr. unanimité, lat. unanimitas)

UNANIMITATE f. 1) Caracter unanim. 2) Expresie a comunității de opinie a membrilor unei colectivități; consimțământ general. ◊ În ~ cu aprobarea tuturor; cu toții. /<fr. unanimité, lat. unanimitas, ~atis

unanimitate f. conformitate de sentimente, acord de păreri la mai mulți.

*unanimitáte f. (lat. unanimitas, -átis). Unitate de ideĭ, hotărîre comună: condamnat în unanimitate, cu unanimitatea voturilor.

unanimita sf vz unanimitate

unanimitate s. f., g.-d. art. unanimității

unanimitate s. f., g.-d. art. unanimității

unanimitate s. f., g.-d. art. unanimității

UNANIMITATE s. 1. (înv.) conglăsuire. (S-a constatat ~ în privința...) 2. totalitate. (A obținut ~ voturilor.)

UNANIMITATE s. 1. (înv.) conglăsuire. (S-a constatat ~ în privința...) 2. totalitate. (A obținut ~ voturilor.)