UNANIMITATE s. f. Unitate de idei, de opinii; (rar) totalitate de persoane. Romînia va putea urma pe... căile alese de unanimitatea concetățenilor săi. RUSSO, S. 63. ◊ (Mai ales în loc. adv.) În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. Curtea l-a condamnat la moarte în unanimitate, fără discuție, atît a fost de vădită crima. REBREANU, P. S. 17. Judecătorii intrară în camera de consiliu. După cinsprezece minute ieșiră și declarară în unanimitate că sînt inocent. BOLINTINEANU, O. 409. Mi-a scăpat din vedere dijma... nădăjduiesc însă că comisiunea în unanimitate o va desființa. KOGĂLNICEANU, S. A. 126.