UNANIMITATE s. f. Unitate de opinii, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină cu privire la o idee, la un vot etc. ◊ Loc. adv. În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor; fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine. ♦ (Jur.) Regulă potrivit căreia hotărârile unui organ colegial sau ale unei organizații internaționale nu se pot lua decât cu votul sau cu aprobarea tuturor membrilor. – Din fr. unanimité, lat. unanimitas, -atis.