Din totalul de 22 sunt afișate 19 definiții pentru „umfla”   conjugări

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul (în urma mâncării excesive), producând o senzație de balonare. ◊ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) răsfira, a (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ◊ Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește depășind nivelul normal. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ◊ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua. – Lat. inflare.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ Refl. (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare. ♦ Expr. (Tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ Tranz. și refl. A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele.Expr. (Refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări volumul, a crește. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. Refl. (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ♦ Tranz. Apa a umflat doagele. 4. Refl. (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. Tranz. fig. (Fam.) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. Tranz. fig. (Fam.) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica. – Lat. inflare.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. Tranz. A mări volumul unui obiect cu pereții elastici sau plianți, umplînd spațiul cu aer sau cu alt fluid. V-ați proptit pe picioare, ați umflat obrajii ca niște foale de potcovar și ați dat iarăși drum cîntecului. PAS, Z. I 75. Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îi ridică după cum îl umflă. Dar balonul lor e captiv. DELAVRANCEA, T. 112. ◊ Refl. (Prin analogie, despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Spinări proletare se încovoaie, în timp ce burțile cîtorva se umflă. SAHIA, N. 31. Strînse zmeul pe Greuceanu... dar acesta... se umflă și se încordă în vine. ISPIRESCU, L. 223. (Glumeț) Au stat în priveală dinaintea palatului și s-au mirat, cît se umflaseră de atîta mirare. SADOVEANU, D. P. 143. ◊ Expr. A-și umfla nările sau (refl.) a se umfla fn nări v. nară. A-l umfla pe cineva rîsul (sau plînsul) sau (refl.) a se umfla de rîs (sau de plîns) = a nu-și putea stăpîni rîsul (sau plînsul), a izbucni în rîs (sau în plîns). Cînd știați că v-aude bunica, îi spuneați Cioroiului unchiule și vă umfla rîsul și-l umfla și pe el. PAS, Z. I 99. Călugării cari auziră se umflară de rîs. STẮNOIU, C. I. 148. Pe Catrina o umflă rîsul. Îi venise în minte vreo ghidușie. VLAHUȚĂ, O. A. 349. (Refl.) A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ A întinde, a desface (ca pe niște foale); a înfoia. Din cînd în cînd vîntul îi umfla rochia și parcă voia s-o smulgă de la brațul lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. ◊ Refl. Corabia tresare pe-al undei sîn amar Și pînzele se umflă s-o-mpingă cu putere. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ Refl. (Despre păr sau despre pene) A se răsfira, a se zburli, a se înfoia. Simți că i se umflă părul. STĂNOIU, C. I. 158. ◊ Expr. A se umfla în pene = (despre păsări) a-și resfira penele; (fig., despre oameni) a se îngîmfa, a se fuduli, a se mîndri. Umflîndu-te în pene Și ridicînd spre tîmple părechea-ți de sprîncene Privești la omenire cu ochi fără scîntei Ca la un cîrd nemernic de proști și de pigmei. ALECSANDRI, P. III 629. A se umfla ca curcanul = a se fuduli. Fii mîndru, te înalță, te umflă ca curcanul. BOLINTINEANU, O. 146. ♦ Refl. (Despre fluide) A se dilata, a-și mări volumul. Să umflă aerul acel închis în pămînt atîta de tare, încît cercînd... să se răsufle, cu sîlnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113. ♦ Fig. (Cu complementul « glas ») A mări, a face să capete amploare. Cristea își umflă glasul. SADOVEANU, M. C. 139. 2. Refl. (Despre ape) A-și mări nivelul, a crește (în urma ploilor sau a topirii zăpezilor). Curg șuvoaiele. Se umflă gîrla. STANCU, D. 110. Pentru ce salți Dunăre bătrănă ?... apele tale se umflă, sar în sus, vîjîie îngrozite. RUSSO, O. 33. Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure ? ALECSANDRI, P. P. 255. ◊ (Metaforic) Vîntul se umflă. Frunzele cad. DELAVRANCEA, A. 3. ♦ (Despre lichide) A se urca, în timpul fierberii, spre marginea de sus a vasului. N-a prins de veste că s-a umflat cafeaua și că a dat în foc. C. PETRESCU, A. 453. ♦ Fig. (Despre sunete) A crește, a se ridica. Din balta de la poalele grindului... se umflă cătră slava luminii corul înfricoșat al broaștelor. SADOVEANU, P. M. 294. 3. Refl. (Despre țesuturi organice) A se inflama (din cauza unei boli, a unei lovituri etc.). Din palma aceea... i s-a umflat obrazul. GALACTION, O. I 87. Îi scoate limba... i-o străpunge cu acul... așa că limba îndată se umflă. CREANGĂ, P. 13. ♦ A se congestiona. Simți că i se umflă tîmplele. DUMITRIU, N. 248. 4. Tranz. (Familiar; uneori determinat prin « în cîrcă », « pe sus ») A înșfăca, a înhăța. Dau năvală la bucătărie, mă învîrt, mă sucesc, mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Umflu peria, scuip, dau pe botine. SADOVEANU, M. 195. Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor s-o vînd. CREANGĂ, A. 56. Pe dinsul, flăcăi !... umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista. ALECSANDRI, T. 384. ◊ Fig. Aiștia doar îs de cei care umflă șîvoiu-n brațe și urcă cu el la deal. HOGAȘ, M. N. 193. ♦ (Neobișnuit) A înfuleca. (Atestat în forma îmfla) Preotul iarăși s-a mirat de ce-s oile așa late de foame, dară văzînd că îmflă bine la fîn în staul, i-a trecut grija că sînt bolnave. SBIERA, P. 9. – Variante: (învechit și regional) îmflá, înflá (SBIERA, P. 167, ȚICHINDEAL, F. 199, ȘEZ. I 35) vb. I.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

umflá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 úmflă

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

umflá vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 sg. și pl. úmflă

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UMFLÁ vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate ~.) 2. v. holba. 3. v. buhăi. 4. v. inflama. 5. (MED. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.) 6. v. înfoia. 7. v. mări.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UMFLÁ vb. v. apuca, exagera, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, înhăța, înșfăca, lăuda, lua, mândri, prinde, semeți.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) umfla ≠ a (se) dezumfla, a scădea

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A umfla ≠ a dezumfla

Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

umflá (-lu, -át), vb.1. A mări volumul, a dilata. – 2. (Refl.) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Var. înv. înfla și der.Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. Lat. inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in-un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. Rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s. f. (umflătură); umflătură, s. f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar.

Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE UMFLÁ mă úmflu intranz. A-și mări volumul, depășind limitele normale. Râul s-a umflat. Gâtul se umflă. ◊ ~ de somn a dormi mai mult decât trebuie. ~ în pene a se îngâmfa. /<lat. inflare

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A UMFLÁ úmflu tranz. 1) (obiecte cu pereții elastici) A mări în volum prin acțiunea unui fluid. ~ balonul. ◊ A-l ~ pe cineva râsul (sau plânsul) a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul). 2) A face să se umfle. 3) (obiecte de pânză) A balona sub acțiunea unui curent puternic de aer; a înfoia. 4) fig. fam. (prețuri, sume, cifre etc.) A ridica în mod exagerat. 5) fam. A apuca brusc și cu putere; a înșfăca; a înhăța. ◊ ~ în spate a ridica brusc în spate. /<lat. inflare

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

umflà v. 1. a întinde, a mări volumul: a umfla un balon; 2. fam. a apuca pe neașteptate: l’a umflat pe sus; 3. fam. a bate rău: am să ți-l umflu; 4. fig. a face pe mândru: se umflă în pene. [Lat. INFLARE].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

úmflu, V. unflu.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

únflu și (nord) î́nflu, a v. tr. (lat. in-flare, it. enflare, pv. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. V. su-flu). Dilat suflînd aer, turnînd apă ș. a.: a unfla o beșică [!], un balon, a-șĭ unfla obrajiĭ. Inflamez (v. refl.): buba s’a unflat. Măresc volumu pin [!] ploaĭe orĭ pin zăpadă topită: rîurile s´aŭ unflat. Fig. Înhaț, pun mîna, apuc de odată: badea Ion cîștigă lotu cel mare și unflă milionu. Înhaț, pun mîna, apuc, duc, pe sus (adică „cu de-a sila”) la arest: unflă-l, gardist ! Exagerez, măresc cu intențiune: a unfla cifrele, socoteala. Daŭ întorsătură bombastică: a-țĭ unfla stilu. A te unfla în pene (ca curcanu), a te fuduli tare, a te îngînfa. – Fals umflu.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

umfla, umflu v. t. 1. a ridica în mod exagerat prețul / suma / proporțiile. 2. (pol.) a efectua o arestare. 3. (intl.) a bate, a lovi. 4. a fura. 5. a lăsa o femeie însărcinată.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

a i se umfla (cuiva) pipota expr. 1. a se înfuria. 2. a se fuduli.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

a i se umfla gușa expr. (intl.) a consimți să mărturisească.

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

a-i umfla (cuiva) botul expr. a lovi peste față (pe cineva).

Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink