16 definiții pentru ultimatum

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.

ultimatum sn [At: AR (1829), 66/46 / V: (înv) ultimat / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr ultimatum, ger Ultimatum, lat ultimatus] (Șfg) Înștiințare făcută de un stat altui stat, prin notă diplomatică, în care i se atrage atenția că, în cazul în care ar săvârși (sau s-ar abține de la a săvârși) anumite acte, se vor lua măsuri de constrângere sau se va porni război împotriva lui.

ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.

ULTIMÁTUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzînd condițiile irevocabile și hotărîtoare pe care o putere, un stat, un împuternicit etc. le pune altui stat, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. Politica forței, violenței, ultimatumurilor, politica dusă de imperialismul cotropitor se lovește de hotărîrea fermă a Țării Sovietice de a lupta prin toate mijloacele împotriva dezlănțuirii unui nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. ◊ (Adjectival) Mecanicii își însușesc memoriul-ultimatum prezentat guvernului de organizațiile roșii. PAS, Z. IV 220. ◊ Fig. «Dacă nu-mi scrii, nu-ți pot scrie nici eu»... Nu i-am putut răspunde nici la acest ultimatum. IBRĂILEANU, A. 33. – Variantă: ultimát (ODOBESCU, S. III 536) s. n.

ULTIMÁTUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ♦ Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul].

ULTIMÁTUM s. n. cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ◊ hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum)

ULTIMÁTUM ~uri n. 1) Notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. 2) Decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigență imperativă. /<fr. ultimatum, germ. Ultimatum

ultimatum n. 1. ultimele condițiuni puse la un tractat; 2. rezoluțiune definitivă și irevocabilă, cuvântul cel din urmă.

ULTIMÁT s. n. v. ultimatum.

*ultimát n., pl. e și urĭ (lat. modern ultimatum, dedus din ultimare, a ajunge la sfîrșit [timpul]). Ultimu cuvînt pe care un stat îl adresează altuĭa și după care, dacă nu e ascultat, urmează ruperea relațiunilor diplomatice saŭ războĭu: a adresa un ultimat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ultimatum s. n., pl. ultimatumuri

ultimatum s. n., pl. ultimatumuri

ultimátum s. n., pl. ultimátumuri

Intrare: ultimatum
ultimatum substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultimatum
  • ultimatumul
  • ultimatumu‑
plural
  • ultimatumuri
  • ultimatumurile
genitiv-dativ singular
  • ultimatum
  • ultimatumului
plural
  • ultimatumuri
  • ultimatumurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultimat
  • ultimatul
  • ultimatu‑
plural
  • ultimaturi
  • ultimaturile
genitiv-dativ singular
  • ultimat
  • ultimatului
plural
  • ultimaturi
  • ultimaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ultimatum, ultimatumurisubstantiv neutru

  • 1. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. DEX '09 DN
    • 1.1. științe juridice Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Politica forței, violenței, ultimatumurilor, politica dusă de imperialismul cotropitor se lovește de hotârîrea fermă a Țării Sovietice de a lupta prin toate mijloacele împotriva dezlănțuirii unui nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Mecanicii își însușesc memoriul-ultimatum prezentat guvernului de organizațiile roșii. PAS, Z. IV 220. DLRLC
      • format_quote figurat «Dacă nu-mi scrii, nu-ți pot scrie nici eu»... Nu i-am putut răspunde nici la acest ultimatum. IBRĂILEANU, A. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.