3 intrări
41 de definiții

Explicative DEX

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo.

ULIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1). [Pl. și: uliți] – Din sl. ulica.

hali2 vt [At: CREANGĂ, P. 145 / V: hăli / Pzi: ~lesc / E: rrm hal] (Fam) 1 A șterpeli. 2 (Fig) A se lăsa păcălit. 3 A înghiți cu lăcomie. 4 (Pex) A mânca. 5 (Reg) A arunca mingea cuiva.

hăli v vz hali2

uleță sf vz uliță

uli2[1] v vz hali

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

ulița vt [At: O. BÂRLEA, A. P. I, 190 / Pzi: ? / E: uliță] (Mun) A striga în gura mare pe uliță.

uliță sf [At: PSALT. 299 / V: (reg) h~[1], uleță / A și: uliță / Pl: ~țe, ~ți / E: slv оулица] 1 Drum îngust printr-un sat (rar în oraș), mărginit de case. 2 (Pex) Stradă. 3 (Îe) A bate ~țele A umbla fară rost. 4 (Îe) A rămâne pe ~țe A rămâne sărac, fără sprijin. 5 (Reg; îe) A se duce pe ~ța mică sau pe ~ța strâmbă sau pe ~ța țiganilor A se îneca (cu mâncare sau cu băutură) Si: (pop) a i (se) răsări1 (cuiva) în gât. 6 (înv; îe) A da (pe cineva) pe (sau pre) - A purta (pe cineva) pe străzi, drept pedeapsă. 7 (Îvr; îae) A face cunoscut. 8 (Înv; îae; pex) Pedeapsă prin bătaie pe stradă, în văzul tuturor. 9 (Pex; csc) Oamenii care locuiesc în casele de pe o uliță. 10 (Îlav) Pe toate ~țele Pretutindeni.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

HALICI = ALICI.

HĂLI HALI (-lesc) vb. tr. 1 A apuca repede; a înghiți repede și cu lăcomie: vede... un boț de mămăligă... odat’o și halește și nu zice nimica (Crg.) 2 A bate mingea [rut. halvty].

ULICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. ULIȚĂ. Uliță mică și strîmtă: (fusese) ștergător de pete într’o ~ tristă din Ieși (CAR.); Pe aceeași ~ Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Veșnic nu te mai ivești (EMIN.).

ULIȚĂ (pl. -țe, -ți) sf. Drum mărginit de o parte și de alta de case sau împrejmuiri, într’un oraș, tîrg sau sat; stradă (🖼 5155, 5156): consiliul comunal botezase bietele uliți cu pomposul nume de strade (D.-ZAMF.): nu e... nece prilaz, nece strigare întru ulițele lor (PS.-SCH.); tocmit-au și Anna, doamna lui Mihai-Vodă, altă biserică ce este pe ulița mare, unde au fost întîiu Mitropolia (MUST.); Ⓕ: încotro se întorcea viteazul, uliți, uliți făcea printre trîmbele de Turci (ISP.); Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți (EMIN.) [vsl. ulica].

ULIȚĂ, ulițe, s. f. 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; p. ext. stradă. ◊ Expr. A bate ulițile = a umbla fără rost, haimana; a hoinări. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc în casele de pe uliță (1). [Pl. și uliți] – Din sl. ulica.

HALI, halesc, vb. IV. Tranz. (Familiar; și în forma hăli) A mînca (repede și lacom); a înșfăca cu lăcomie, a înghiți. Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. – Variantă: hăli vb. IV.

HĂLI vb. IV v. hali.

ULIȚĂ, ulițe și uliți, s. f. 1. Drum îngust, de obicei nepavat, în interiorul unui sat sau al unui oraș, mărginit de o parte și de alta de case sau împrejmuiri. V. stradă, străduță. Vedea în închipuire ulița mare a satului. DUMITRIU, N. 170. În piață, ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți ș-apucăm fiecare spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. 234. Călugărul nostru trece... prin lungile șp întunecoasele ulițe. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A bate ulițele = a umbla fără rost, a fi haimana. ◊ Fig. Încotro se întorcea viteazul, uliți, uliți făcea printre trîmbele de turci. ISPIRESCU, M. V. 24. Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec, rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O. I 148. 2. Oamenii care locuiesc într-o uliță (1). Aici la mine s-a strîns de frică toată ulița. CAMILAR, N. I 73.

A HALI ~esc intranz. fam. A consuma hrană pentru a-și menține existența; a mânca. /<țig. halo

ULIȚĂ ~e f. 1) Drum îngust într-un sat. ◊ A bate ~ele a umbla fără rost; a hoinări. 2) Stradă nepavată. 3) Totalitate a locuitorilor din casele aflate de-a lungul unui astfel de drum sau al unei astfel de străzi. [G.-D. uliței] /< sl. ulica

uliță f. drum mărginit cu case de amândouă laturile, într’un oraș sau târg. [Rus. ULIȚA, stradă].

úliță f., pl. e (VR. 1925, 7, 34) și ĭ (vsl. rus. bg. úlica). Stradă.

Ortografice DOOM

hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, 3 sg. halește, imperf. 1 haleam; conj. prez. 1 sg. să halesc, 3 să halească

uliță s. f., g.-d. art. uliței; pl. ulițe

hali (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 să halească

uliță s. f., g.-d. art. uliței; pl. ulițe

hali vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. halesc, imperf. 3 sg. halea; conj. prez. 3 sg. și pl. halească

uliță s. f., g.-d. art. uliței; pl. ulițe

uliță, pl. ulițe

Etimologice

hali (halesc, halit), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg.

uliță (-țe), s. f. – 1. Drum. – 2. Pedeapsă înv. care consta în a biciui învinuiții pe stradă sau în piață. Sl. (bg., slov., rus.) ulica (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 438; Conev 81), cf. mag. utca. – Der. ulicioară, s. f. (drum îngust); ulicer, s. m. (Mold., vecin, persoană care locuiește pe aceeași stradă); ulițarnic, adj. (Mold., Trans., hoinar, pribeag). Țig. sp. ulicha „drum” (Besses 165) ar putea proveni din rom.

Argou

hali, halesc v. t. 1. a mânca (mai ales lacom și repede) 2. (fig.) a prinde, a captura. 3. (fig.) a învinge.

hăli, hălesc v. t. (intl.) a fura.

nu halesc! expr. (înv.) nu mă las trișat (la jocul de cărți)!

Sinonime

HALI vb. v. consuma, mânca.

ULIȚĂ s. v. stradă.

hali vb. v. CONSUMA. MÎNCA.

uliță s. v. STRADĂ.

Arhaisme și regionalisme

hali, halesc, vb. IV (pop.) 1. a fura, a șterpeli. 2. a înghiți repede și lacom; a mânca, a hălpăcăi. 3. (la jocul cu mingea) a arunca și prinde mingea (cuiva). 4. a bate (pe cineva).

halí, halesc, v.t. (fam.) A mânca, a înfuleca: „Și n-o stat pre mult pă gânduri, că-o și rupt on picior [de la gâscă] și l-o halit țâganu” (Bilțiu, 2007: 342). – Din țig. halo „a mânca” (DER, DEX).

úliță, ulițe, s.f. Drum care străbate un sat. ■ (onom.) Uliță, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. ulica „stradă” (Conev, după DER; MDA).

uliță, ulițe, s.f. – Drum care străbate un sat. ♦ (onom.) Uliță, Ulițe, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. ulica „stradă” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: ulit
ulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulit
  • ulitul
  • ulită
  • ulita
plural
  • uliți
  • uliții
  • ulite
  • ulitele
genitiv-dativ singular
  • ulit
  • ulitului
  • ulite
  • ulitei
plural
  • uliți
  • uliților
  • ulite
  • ulitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ulița
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ulița
  • ulițare
  • ulițat
  • ulițatu‑
  • ulițând
  • ulițându‑
singular plural
  • uliță
  • ulițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uliț
(să)
  • uliț
  • ulițam
  • ulițai
  • ulițasem
a II-a (tu)
  • uliți
(să)
  • uliți
  • ulițai
  • ulițași
  • ulițaseși
a III-a (el, ea)
  • uliță
(să)
  • ulițe
  • ulița
  • uliță
  • ulițase
plural I (noi)
  • ulițăm
(să)
  • ulițăm
  • ulițam
  • ulițarăm
  • ulițaserăm
  • ulițasem
a II-a (voi)
  • ulițați
(să)
  • ulițați
  • ulițați
  • ulițarăți
  • ulițaserăți
  • ulițaseți
a III-a (ei, ele)
  • uliță
(să)
  • ulițe
  • ulițau
  • ulițară
  • ulițaseră
Intrare: uliță
uliță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uliță
  • ulița
plural
  • ulițe
  • ulițele
genitiv-dativ singular
  • ulițe
  • uliței
plural
  • ulițe
  • ulițelor
vocativ singular —
plural —
uliță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uliță
  • ulița
plural
  • uliți
  • ulițile
genitiv-dativ singular
  • uliți
  • uliții
plural
  • uliți
  • uliților
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uleță
  • uleța
plural
  • ulețe
  • ulețele
genitiv-dativ singular
  • ulețe
  • uleței
plural
  • ulețe
  • ulețelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hali, halescverb

  • 1. familiar A mânca (repede și cu lăcomie). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vede... un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului! o dat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
etimologie:

ulița, ulițverb

  • 1. regional A striga în gura mare pe uliță. MDA2
etimologie:
  • uliță MDA2

uliță, ulițesubstantiv feminin

  • 1. Drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: ulicioară
    • format_quote Vedea în închipuire ulița mare a satului. DUMITRIU, N. 170. DLRLC
    • format_quote În piață, ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți ș-apucăm fiecare spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
    • format_quote Călugărul nostru trece... prin lungile și întunecoasele ulițe. EMINESCU, N. 51. DLRLC
    • format_quote figurat Încotro se întorcea viteazul, uliți, uliți făcea printre trîmbele de turci. ISPIRESCU, M. V. 24. DLRLC
    • format_quote figurat Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec, rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • chat_bubble A bate ulițele = a umbla fără rost, haimana. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: hoinări
  • 2. Stradă nepavată. NODEX
  • 3. (cu sens) colectiv Oameni care locuiesc în casele de pe o uliță (1.). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Aici la mine s-a strîns de frică toată ulița. CAMILAR, N. I 73. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.