uleie sf vz ulei³

ULEI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, folosit pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULEIA, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei²; a oloi³. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleia vb. I] – Din ulei².

oleia v vz uleia

ulei⁴ v vz uleia

ulei³ sn [At: (cca 1600) IORGA, S. D. XVI, 61 / V: (înv) ~e sf, (reg) hulei, uleu / Pl: ~e, ~uri / E: bg улей] 1 (Mun; Olt) Trunchi de copac scorburos. 2 (Mun; Olt) Vas făcut din ulei³ (1). 3 Vas pentru spălatul rufelor. 4 Stup primitiv, dintr-un trunchi de copac scorburos sau cioplit Si: (reg) știubei¹. 5 (Lpl; îs) ~e de beton Tuburi de beton.

uleia vt [At: LB / V: olei, ol~, ulei / Pzi: ~iez / E: ulei²] A unge cu ulei Si: (reg) a oloi³.

ULEI¹, uleie, s. n. (Reg.) 1. Trunchi de copac scorburos, întrebuințat pentru a păstra anumite lucruri. ♦ Vas făcut dintr-un lemn scobit. 2. Stup, știubei de albine (făcut dintr-un trunchi de copac scorburos). – Din bg. ulej.

ULEIA, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei²; a oloi³. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleia vb. I.] – Din ulei².

ULEI², uleie, s. n. 1. Trunchi de copac scorburos în care se păstrează anumite lucruri; p. ext. vas făcut dintr-un lemn scobit. Sămînța de cînepă se pune în saci, uleie, postăvi sau alt vas, după ce se mai usucă. PAMFILE, A. R. 174. Se duseră înaintea bisericii și puseră trei uleie, depărtate deopotrivă unul de altul. ISPIRESCU, L. 305. Tot avutul din bordei Mi-e pe vatră un cotei Ș-un tăciune stins de tei Și cenușă-ntr-un ulei. ALECSANDRI, P. P. 285. 2. Stup, știubei de albine. Uleie cu albine ține două-trei... să aibă miere în casă. STANCU, D. 89. Județul acesta a fost odată foarte bogat în albine... cu un număr considerabil de uleie. I. IONESCU, M. 379.

ULEIA, uleiez, vb. I. Tranz. A unge cu ulei; a îmbiba, a impregna cu ulei.

A ULEIA ~iez tranz. 1) tehn. rar (materiale tehnice) A îmbiba cu ulei (pentru a face mai elastic sau mai moale). 2) A unge cu ulei. ~ tigaia. 3) pop. A murdări cu ulei. A-și ~ rochia. /Din ulei

uleiu n. stup scobit într’un trunchiu de lemn pe care îl înfundă la un capăt: fumul din uleiu pe albine scoate. [Bulg. ULEĬ].

2) uléĭ n., pl. eĭe (bg. rus. uléĭ, stup). Vest. Stup, ștĭubeĭ.

ulei¹ (lichid gras) s. n., (sorturi) pl. uleiuri

ulei² (trunchi de copac; vas; stup) (reg.) s. n., pl. uleie

uleia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. uleiez, 3 uleiază, 1 pl. uleiem; conj. prez. 1 sg. să uleiez, 3 să uleieze; ger. uleind

ulei² (trunchi de copac, vas, stup) (reg.) s. n., pl. uleie

uleia (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 uleiază, 1 pl. uleiem; conj. prez. 3 să uleieze; ger. uleind

ulei (trunchi de copac, vas, stup) s. n., pl. uleie

uleia vb. (sil. -le-ia), ind. prez. 1 sg. uleiez, 3 sg. și pl. uleiază, 1 pl. uleiem (sil. -le-iem); conj. prez. 3 sg. și pl. uleieze; ger. uleind

ulei

uleiu, uleie (stupi) și uleiuri (grăsimi).

ulei (-ie), s. n. – 1. Trunchi găunos. – 2. Stup făcut dintr-un trunchi găunos. Bg., rus. ulej, din sl. uliĭ (Cihac, II, 438), cf. slov. ulj, bg. ulijŭ.

ULEI s. v. stup.

ulei s. v. STUP.

ULEI² s.n. (ȚR.) Stup (sălbatic). Poți să asameni mînia rea cu ursul, carele foarte mănîncă la miare și vrind ca să o scoață din uleiu, albinele îl mușcă pe nas. FL. D 1700, 19^r. Etimologie: bg. ulej. Cf. ș t i u b e i.